Și atunci oamenii
Au învățat să moară
De la furnici...
Și tot tunelul era o culoare
Telescopând amintiti, nostalgie
Și uneori câte un zâmbet
pe chipul unei fete grăbite
Și în trecere
Prin fața mușuroiului,
Din fața peronului
Unde eu așteptam din greșeală
Ziua de ieri...
Și atunci eu am învățat
Să zâmbesc de la furnici
Din greșeală...
Și în mijlocul mușuroiului,
Grăbit și în trecere
În privirea unei fete...
