Liniste

 Ia-mă cu tine

In camerele nopţii,

Acolo unde este atâta

Linişte şi imbrățişare...

Arată-mi ințelesul

Real al lucrului

În pleznet de sânge...

Ia-mă cu tine...

Şi abandonează-mă

Stelelor...

tată.

imbratisare

 

Tu rezisti
la ceea ce
nu se poate rezista,

te opui oceanului miscarii,
renunti la lumina fragila
a stelelor
si totusi nu poti sa uiti...

ea este in tine

de la
inceputul timpului
pana la sfarsitul lui,

exact ca tine

si de atatea ori
nu esti
constient de prezenta ei...

de cele mai multe ori repeti mereu
si mereu
o eternitate de vieti
seci, vieti inutile
doar pentru a o regasi
si recunoaste...

rauri de timp traversand inima ta
de-a lungul realitatii si fiintarii,

dintr-o parte in cealalta a universului...
repetitiv.

cu un singur si acelasi inteles...
stii tu ca energia cuprinsa
intr-o imbratisare este

la fel de intensa si vie ca
energia fabuloasa a stelelor...

ca tu rezisti la ceea ce nu se poate rezista,
te opui oceanului miscarii,

cu un singur si acelasi inteles...

stii tu ca energia cuprinsa
intr-o imbratisare este
la fel de intensa si vie ca
energia fabuloasa a stelelor...

ca imbratisarea este o
impartasire a luminii fiintei?...

este o impartasire a luminii fiintei?...

/nonpoetic/
05:34-05:39

Conu Marius 

Univers

Aici

poem of the day

m-aş spăla în
fiecare dimineaţă
de urma săruturilor ,
a mângâierilor ,
a zâmbetelor...

până îmi dă sângele ,
până la carne ,
până la oase...

aici in universul orbitor
de simplu
al porţelanului
şi reflectării sterile ,
de câte ori mă trezesc
imi zgârii faţa cu unghiile,
îmi smulg limba ,
îmi scot ochii...

pentru a nu-mi mai amintii...

pentru a nu-mi amintii...

de aerul tare
şi atât de îndepărtat
de deasupra colţilor metalici
şi stranii ai
antenelor t.v.