za zen in glavoi

Doisprezece , Conu Marius

sarcasme Doisprezece , conu marius

black sarcasm

poem of the day

batranului apolinaire



hai atinge-mă, iubito...
s
u
n
t

aici...

nu altundeva...

sunt
viu
ca

o aripă de
e
g
r
e
t
ă


şi mereu dăruind
un sens mai înalt
albastrului.

poem of the day

unu

Ei stiu mai bine

kand rasare

luna,

si kand avem

fruntile muskate

de viermele

nopti...

Ei plutesk la marginea

auzului

ka o remuskare...

Invaluind lumea

in plasa iubiri lor

pana la sufokare...

Nu e nimik de pierdut,

ei vietuiesk

in lukruri

si sfasie koapsa noastra

moale

ku lupte...

Zik:

sfarsitul luminii

este

o tacere a lumii

inkid privirea in

ea insasi

ka intr-o kupa

si-mi zik:

nimik nu mai poate

fi!

Dar totusi ei

bantuie marginea

likida a auzului

ka o prezenta...

Urlu!

poem of the day

noapte,evadand

Asfaltul asta ud

se intinde

ka o insensibila

piele

peste kipul orasului...

Miros ferestrele lui

oarbe,

ii mangai suavele

lui strazi...

Bukuria de a-i apartine.

Vrei sa ma iubesti

mi-a soptit ea,

in ploaie...

E simplu,

e ka si kum ai fuma

o tigare...

Pot fi kafeaua ta,

pot fi dulcele kip

al fiekarei

dimineti...

Numai tine-ma de

mana,

aici in pantekul

orasului...

Nu vreau sa fiu singura

m-a mangaiat ku

buzele

si ku aerul proaspat

al respirarii...

O umbra...

Plutind peste karnea

de beton si stikla

a orasului,

un strigat

lovindu-se dur

de privirea lui oarba...

Hai ku mine,am ras,

hai mai bine

ku mine

in marile kampii,

la umbra intunekatelor

paduri...

Te voi invata zborul.

Hai mai bine...

poem of the day-revolta

Intotdeauna

Este cineva in

viata?

Strazile astea

intunekate

au mai fost

pashite de cineva?

Imi shtie cineva

numele?

Ingeri kasanti

prabushiti

spargandu-se in mi

de cioburi

la picioarele mele...

Shi flori de

nu-ma-uita

tashnindu-mi

din umeri...

Ma aude cineva

kum plang?

Ma aude?

Ma...