ard

Nauci îngerii
Plutesc casant
Spre miezul de foc

Şi durere
Al inimii mele...

Acest animal bezmetic
Mirosind a castane...

Aripile ard...

Ah! Aripile ard...

Şi pare că întreg zborul
Este
O ultimă şi chinuitoare
Prăbuşire
A timpului
În bizarul spațiu
Dintre secunde...

secunde

Miroase a alge...


Şi a ape stătute,
A nuferi şi becațe
Săgetând ca o mirare
Cerul...

Zâmbetul tău
Dintre secunde

imbratisare

 

Tu rezisti
la ceea ce
nu se poate rezista,

te opui oceanului miscarii,
renunti la lumina fragila
a stelelor
si totusi nu poti sa uiti...

ea este in tine

de la
inceputul timpului
pana la sfarsitul lui,

exact ca tine

si de atatea ori
nu esti
constient de prezenta ei...

de cele mai multe ori repeti mereu
si mereu
o eternitate de vieti
seci, vieti inutile
doar pentru a o regasi
si recunoaste...

rauri de timp traversand inima ta
de-a lungul realitatii si fiintarii,

dintr-o parte in cealalta a universului...
repetitiv.

cu un singur si acelasi inteles...
stii tu ca energia cuprinsa
intr-o imbratisare este

la fel de intensa si vie ca
energia fabuloasa a stelelor...

ca tu rezisti la ceea ce nu se poate rezista,
te opui oceanului miscarii,

cu un singur si acelasi inteles...

stii tu ca energia cuprinsa
intr-o imbratisare este
la fel de intensa si vie ca
energia fabuloasa a stelelor...

ca imbratisarea este o
impartasire a luminii fiintei?...

este o impartasire a luminii fiintei?...

/nonpoetic/
05:34-05:39

Conu Marius