Totalul afișărilor de pagină

Despre mine

marți, 14 decembrie 2010

poem of the day





sunt bolnav de
fiinta
a respirat fluturele
acela,
mirosind a ploi de mai
si a imbratisari furate
in martie....


sunt bolnav de fiinta
 a urlat cerul
acela de noiembrie
si neprivit de nimeni...


de tine sunt aproape bolnava,
 a tipat iubita...
(mirosind rece-lichid
a maiestuoase zapezi)

sub alergare...


bine, bine

 a siuerat ingerul,

tu, de cine esti bolnav poete?

nu cumva de mine?

nu cumva de tine?

luni, 13 decembrie 2010

poem of the day






absint


privesti in mine
de parca as fi o sticla
de absint...

nu vezi ,
nu intelegi ,
unde incepe fiinta si
unde se termina...

doar zana verde a absintului
dansand goala
si lentoarea moale
a propriilor inchipuiri
mirosind a alge
si a nisip...

iata...
aceasta este o mana
intrucatva asemanatoare tuturor mainilor ,
tuturor imbratisarilor,saluturilor ,mangaierilor
si totusi diferita...

uite viermii jucausi
si uscati ai falangelor
mele cum iti mangaie fruntea
cu suferinta si uitare...

intre privirea ta arzatoare
si uitatul meu chip
doar zana cea verde
ne mai pluteste fiintele cu alinare...

si mirosim a absint.

si mirosim a absint.

duminică, 12 decembrie 2010

poem of the day








predica a patra


ma prabusesc prin
umbra
ca un peste
strapungand
timpanul-unda
al oceanului...


ca un iris
inflorind
de un gand trist
 in lacrima unui
nebanuit
Christ....

peste-toate-privind,
gravid
de o lume.


o curgere a elemetelor
fixe,
a muntilor
in sterpe dune,
fluvii cazand
in maiestuoase
si dure banchize,
surprind.


sub tamplele mele
de fildes
un abis
ce-n tample se tine.


totul este untrup
continand
o sumedenie nebanuita
de trupuri
pana la cel din urma.


inceteaza clipa
sa mai
curga,
fluturii
sunt intepeniti
in chihlimbarul albastru
al cerului
ca niste
panze.


distanta se face
de aripi
si timpul
de ganduri....


urlu,

lung-retractil,
retractil-lung

urlu.

sfasietor.


"Lumea aceasta nu este
de cuvinte!"


orbitor!


mi se desprinde,
dureros de lent
trupul
de trup.


sunt in afara luminii,
sarutand
orizontul trist
si orb
al lumii,
atat de trist
pe cat un nebanuit
de Christ.

miercuri, 8 decembrie 2010

poem of the day





m-aş spăla în
fiecare dimineaţă
de urma săruturilor ,
a mângâierilor ,
a zâmbetelor...

până îmi dă sângele ,
până la carne ,
până la oase...

aici in universul orbitor
de simplu
al porţelanului
şi reflectării sterile ,
de câte ori mă trezesc
imi zgârii faţa cu unghiile,
îmi smulg limba ,
îmi scot ochii...

pentru a nu-mi mai amintii...

pentru a nu-mi amintii...

de aerul tare
şi atât de îndepărtat
de deasupra colţilor metalici
şi stranii ai
antenelor t.v.

marți, 7 decembrie 2010

poem of the day








De fapt ,mai înainte de a fi
Mângâiat voluptatea
Vie a mării amurgind
Invers
În virilul soare...

Mult prea departe ,
Mult mai departe...

Mai înainte de a fi fost
Adormit
De făptura-ţi
Cum de blândeţea primei oaze
Un pelerin...

Atât de aproape ,
Mult mai aproape...

Am alunecat zbor de pene...

Am culisat pamânt in copite...

Am înotat cu solzi...

Şi chiar lumina acelei prime
Zile ,
Mi s-a părut ceva de
Nespus ,
Cum jucǎǎ ,lumina ,
Frunzei...

Cum indepărtatul munte
Râului strâns
În propria lichida
Cochilie...

poem of the day





batranului apolinaire



hai atinge-mă, iubito...
s
u
n
t

aici...

nu altundeva...

sunt
viu
ca

o aripă de
e
g
r
e
t
ă


şi mereu dăruind
un sens mai înalt
albastrului.

luni, 6 decembrie 2010

poem of the day









unu


Ei stiu mai bine
kand rasare
luna,
si kand avem
fruntile muskate
de viermele
nopti...

Ei plutesk la marginea
auzului
ka o remuskare...

Invaluind lumea
in plasa iubiri lor
pana la sufokare...

Nu e nimik de pierdut,
ei vietuiesk
in lukruri
si sfasie koapsa noastra
moale
ku lupte...

Zik:
sfarsitul luminii
este
o tacere a lumii

inkid privirea in
ea insasi
ka intr-o kupa
si-mi zik:
nimik nu mai poate
fi!

Dar totusi ei
bantuie marginea
likida a auzului
ka o prezenta...

Urlu!

sâmbătă, 4 decembrie 2010

poem of the day

A Dor atzia lui Tzepi










Înfățișare



a)
Ea este ca o lumină,
Ca un surâs,
Ca o apa lină
Ca un cerc restrâns...

Ea este ca o secundă,
trupul străpungând,
ca o frunză plină
de priviri în sus...

ea înainte de a fi,
este...

ca o sageată
străpungându-mi
nisipos tâmpla...

o uimire  rece
ascunzându-și
clipa...
 


b)

ea, ca un soare
de primăvară
explodând lichid
intre palmele
unui copil
îndepărtându-se...

eu , un fluture
de aer plângând
cu însingurare
și cu vise...

ea ca o vină...

eu ca un gând.




Primul pas


Când îmi sărută umbra
Plecând
Întristată din lume
E ca și cum
Aș mai avea o mână...

Mângâind
Un alt trup....

Când îmi sărută tâmpla
Cu visare,
E ca și cum un altul
Ar înflorii în mine,
Ca o uitare
Într-un batrân.





Al doilea pas




Numai eu, numai eu
Sunt vinovatul de iubire!
Le spun...

Așa că însulițați-mi umerii,
Izbiți-mi fruntea cu pietre,
Sfâșiaț-il pe centrul vederii...

Urâți-mă!

Împotriva pietrelor
și a casei de sticlă,
a îndepărtării de aer
și a orgoliosului frig...

Numai eu sunt,
Dintre voi, singurul care iubește...

Numai eu sunt.




Ea




Este și nu este...

Pare că vine de acolo, departe,
Dintr-un alt timp,
Totuși apropiind...

Geometria scrijelită a zborului
De miraculoasa piele
A fluturelui...

Neabătută, secundă de secundă
Firelor de iarbă
Mirosind a ploaie
Le șoptește-un cântec.

Ea plânge...

și toți câinii aceștia
uita
să mai latre,
un timp;
toți câinii aceștia uită
să mai muște...



un gând.

vineri, 3 decembrie 2010

poem of the day-nesfarsit





fara sa atingi
pamantul
fara sa vezi lumina
zilei,
locuind in colturi,
o creatura a umbrei,
nenumit
si fara chip...

in miezul fix
al pietrelor,
populand unda
moale a marelui
fluviu,
dormind somnul oceanelor
ca un antic razboinic
strigandu-si
spaima
in arena luptei crude
cu persii...

sunt
de jur-imprejur...

adormind...

un vis
din care mereu te
trezesti
pentru un altul
mult mai bland
si mai
viu.

singur printre voi: poem of the day-definire

singur printre voi: poem of the day-definire: "ea este cea mai densa materie din lume, si cea mai lenta in acelasi timp... martor al eternitǎţii şi al ploilor vii... inainte de fiin..."

poem of the day-definire




ea este cea mai
densa materie din lume,
si cea mai lenta in
acelasi timp...


martor
al eternitǎţii
şi al ploilor
vii...

inainte de fiinţǎ
şi dupǎ aceasta,
fiinţând-o...

forma geometricǎ perfectǎ...

gravidǎ
întrucâtva de frumos
si într-un alt fel
iubire.


ea este
mai înainte de a fi.


opusǎ zborului
şi apei.


mângâind universul
cu moarte
şi uitare.


gravidǎ de gând
şi de mine
visând
ca aş fi

miercuri, 1 decembrie 2010

poem of the day







noapte,evadand


Asfaltul asta ud
se intinde
ka o insensibila
piele
peste kipul orasului...

Miros ferestrele lui
oarbe,
ii mangai suavele
lui strazi...

Bukuria de a-i apartine.

Vrei sa ma iubesti
mi-a soptit ea,
in ploaie...

E simplu,
e ka si kum ai fuma
o tigare...

Pot fi kafeaua ta,
pot fi dulcele kip
al fiekarei
dimineti...

Numai tine-ma de
mana,
aici in pantekul
orasului...

Nu vreau sa fiu singura
m-a mangaiat ku
buzele
si ku aerul proaspat
al respirarii...

O umbra...
Plutind peste karnea
de beton si stikla
a orasului,
un strigat
lovindu-se dur
de privirea lui oarba...

Hai ku mine,am ras,
hai mai bine
ku mine
in marile kampii,
la umbra intunekatelor
paduri...

Te voi invata zborul.

Hai mai bine...