Totalul afișărilor de pagină

Despre mine

miercuri, 9 noiembrie 2011

miscare civica sau seara la club?

ART. 3
Nu trebuie declarate, in prealabil, adunarile publice al caror scop il constituie manifestarile cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale ori care se desfasoara in incinta sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. In cazul in care organizatorii unor astfel de adunari publice detin indicii sau date ca desfasurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori ar putea sa duca la manifestari violente, au obligatia sa solicite, din timp, primariilor si organelor locale ale politiei, sprijin de specialitate.

vineri, 21 octombrie 2011

joi, 15 septembrie 2011

LSD

http://conumariuswritting.wordpress.com/2011/09/12/roots-lsd/http://conumariuswritting.wordpress.com/2011/09/12/roots-lsd/http://conumariuswritting.wordpress.com/2011/09/12/roots-lsd/


Wherever you look
shabby and smelling
of rust trams,
on squares of shadow
stained vomiting
and a Kiss …
just stolen
from the floating wings
of a dream… I am
the stained-bloody roots
lying torn
and suffering beings …
Even in my right eye
you Baby Floats
I hope
I could kill …

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Widgetop - Your Web Desktop

Widgetop - Your Web Desktop

discutie cu dominique... Arcus

deci iti este dor de zilele acelea in care oamenii saraci mureau de foame, real, crud si anonim, in ghetouri sordide si mahalale umede si intunecate mirosind a aluat stricat si plamani bolnavi, in timp ce bogatii se chinuiau sa isi asorteze noua masina cu perdelele din vila?
-da, dar puteai alege...

intr-adevar exista sansa de 90% sa fi ales in ce fel sa mori...
:-)))

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Confesiunile raului ganditor

http://conumariuswritting.wordpress.com/2011/08/31/doisprezece-proiect-conu-marius-ea/
Non mi riconosci piu’…

non riconosci piu’ il mio viso

e neanche il nome…

sono nel tuo passato

un gradevole ricordo,

no?

avevamo odore fresco

di buccaneve

li nelle primavera

tenera dei parchi

ubbriachi

di tanto verrde…

alticci dal odore aspro

del sole

e del volo lucido

degli uccelli…

pero’ ora non mi conosci

piu’,

pero’ ora non mi

chiami

sul nome

e neanche la mano mi

tieni
per un altro bacio.

Conu Marius , Dodici projecto , Doisprezece proiect

initierea


sei stat con me sulle pianure
crude della realta',
li nella casa del mostro vivo
che ci desidera e ci aspetta
sempre lo stesso
mai distinto...
mi tenevi la mano e mi sussurravi parole,
sostenevi il mio sguardo
e mi accarezzavi con baci,
li sulle pianure solitarie
e crude della
realta'...
siamo saliti insieme sul colle
doloroso, quasi fino al
abbaglio, di verde...
sotto il cielo pesante si tanto sangue,
vascos  e pieno
di uccelli imbili...
mi hai aperto la porta e
mi hai detto:
sei aspettato, sei l'ospite
Lui di onore,
bacialo prima
a lui, il triste e solo
e poi ti faro vedere il volo.


marți, 31 mai 2011



First Lesson
Or Michelangelo`s fall in the knees


Oh ... 
Your shoulder 
Like a sweet smell ... 

Starting between
things 
like a shadow 
In another kind 
of floating ... 

I say: 
One and a Two 
Different from
one ... 



To your bones 
what so embrace 
the meat inside ... 

Your alabaster
Skins 
which gently caressing 
Touch the rain ... 

I say: 
A bird is 
Before Heaven, 
from air ... 

To all colors 
Of the world 
Foreign carved 
In the window 
Of your eyes ... 

And especially 
The last word 
In our silence ... 

I say: 
This is a completely 
and totally 
a different story ... 

Another before us 
like another desert 
From other kind of 
sand ... 

Loneliness is sound 
comfort us from voices
and air ...

luni, 30 mai 2011

the second



a. ..

you see?

I taste water humerus
and clavicle eyes?

I smell like flowers
in the garden
of the former grandparents?

comforted by hearing
his speech centers ....

well, and he will notice ...

sense of growth
and the consolations

of being bitter ...

A.

anabis


long horizon ...
seriously as a sound,
stepping down as ...


dark and wet
as a snake skin ...

as a cry,
a harsh smell pain
as a tear ...

expect to wander,

to be remembered longer.

Other than
the road can not be
any ...

only stones,
only stones ...

away moving,
could we just say
it wild feasts
in gray horizon.


vineri, 27 mai 2011


Ah!
Ah, but I am cold,
Squeeze me in your arms,
Not to be alone ...

With this terrible
Suffering
Which burns me ...

I can not think
Of anything else ...


Angels-thougts
Going captive
In a smile ...


Yes!
Deceiver,
But so well ...
So almost near me
No one can be ...

Your skin
smelling of dates ...

Your lips
Biting my speech,
So hardly
And near
Anyone can be.


Where is my glory,
from the old beauty? ...


In one day
long gone away ,
you`ll ask me
where is my name, "the most beautiful,between
the floating waters"?...

I`ll hold you
by the hand
at every sunset,
with every sunrise
I`ll kiss your lips:
"you the most beautiful
of wings to fly
in me."

I second by second
care you through
the desert of my being,
with every sunrise
for every amazing sunset,
you,"the most beautiful,between
the floating waters".

different
from the white marble
under the floating
temple
of one Praxiteles ...


becoming frozen
by the blue seconds
of becoming...

I am offensive
to a kiss ...

the former embracing
the sunset
with the endless
string of bodies
along the marathon ...


the latter figure
keeping in view
your silhouette
sweet impression.

joi, 10 martie 2011

8 martie






unu
 
Ştii,
de câte ori
mă gândesc
la tine,
plouă sfâşietor
de dulce,
dureros de moale
cu îngeri
prin umerii
mei...

ca şi cum aş
avea un sânge
de aer...

De câte ori
te privesc...

Lacrimile lumii
îmi acoperă sufletul,
cu iubire
şi doare...

Înfrânt sunt
şi viu,
strigăt şi
încântător sărut...

Ţine-mă strâns,
ţine-mă strâns,
să nu mă fure
îngerul
cu zburare...

doi

Ah!

Ah, cât îmi este
de frig,
strânge-mă-n braţe
să nu fiu singur...

Cu suferinţa asta
cruntă
ce mă arde...

Nu mă pot
gândi la altceva...
 
Îngerii-gând
captivi
într-un zâmbet...

Da!
Amăgitor, dar
atât de bine...
Atât de aproape
nimeni nu mai
poate fi...

Pielea ta
mirosind
a curmale...

Buzele tale
muşcându-mi
vorbirea,
atât de aproape
nimeni
nu poate fi.

Doar îngerii mei
captivi
într-un neasemuit
zâmbet...

trei

De câte ori
privesc în ochii
tăi,
stelele par mai
vii,
mai aproape...

de parcă, într-un fel
mai aproape
am pluti
altundeva şi altcum,
cumva
nostalgici,
altfel
mai copii...

Hai cu mine
pe dealurile verzi
ale copilăriei,
să înfiorăm universul
cu râsul nostru
viu.
patru

Pielea ei este
ca o apă,
ochii un maiestuos
îndepărtat cer,
limba,
o flacără...

Nu ezita!

Nu trebuie să
eziti...

Doar ţine-o
de mână
şi practică virtuosul
zbor.

cinci

Atunci când
altcineva
te ţine de mână,
e ca şi cum
altcineva ţi-ar
trăi visele...

Când îmi zâmbeşti
copacii
plutesc plini
de dorinţe
înspre aer...

Deşertul
se face o mare...

Când altcineva
îţi vorbeşte
universul întreg
mă doare
de parcă s-ar îndepărta
mereu,
de mine,
ireparabil.

şase

 
Unde este
gloria mea
de altă-dată?...

Într-o zi
îndepărtată,
mă vei întreba
unde este numele
meu,
"cea mai frumoasă,
dintre ape"?...

Te voi ţine de
mână
la fiecare apus,
cu fiecare răsărit
îţi voi
săruta buzele:
"tu cea mai frumoasă
dintre aripi,
te port în mine".

Te port 
în mine secundă
de secundă
prin deşertul fiinţei,
odată cu fiecare
răsărit
pentru fiecare
uimitor apus,
tu, "cea mai frumoasă
dintre ape".


luni, 28 februarie 2011

iubirea aceasta care în toate pluteşte








diferit de marmura aceasta albă
şi plutind
sub tâmpla unui praxiteles...
îngheţat de secundele
albastre
ale devenirii...

sunt ofensiva unui
sărut...

cel dintâi îmbratişând
amurgul
alături de trupurile
înşirându-se nesfârşit
de-a lungul marathonului...

cel din urmă
păstrând
impresia dulce
a siluetei tale iubito.

uimirea este o formă afectivă, personală de putere




stau aşezat, cu grijă
pe micul covoraş 
persan,
pentru a nu fi 
în bătaia vântului... 


de jur-împrejur, pereţi,
ferestre, podea,
un pescăruş.


Natură moartă, un măr,
o tijă de floare,
o pereche de ochelari
moi, cu ramă. 


Îmi închipui
o mare verde plutind
în spatele ochiului de aur,
şi umerii tăi goi
culisând aerul
dintre două pauze...


imaginez sărutul,
sărutându-te,
aici pe micul covoraş roşu,
şi persan
din interiorul
frunţii mele.

marți, 22 februarie 2011

lupta



Ei vor venii...

Din îndepărtatele
stepe
ale iernii...

Cu oţel
şi spaimă...

Pentru a ucide
viaţa
şi a săgeta
crud zborul
păsărilor voastre...

Ca o furtună
de ură,
ca un fluviu
de frică...

Vor venii,
îmbrăcaţi în fier
şi sânge,
urlând stranii
cântece...

Despre tristeţe
şi singurătate...

Uriaşele lor focuri
vă vor arde
pădurile...

şi vă vor fura visele.

Oare cine veţi mai fi?
Oare cine veţi mai fi?

amintire



O taină plutind
între braţele
tale...

Eu sunt o amintire
a anotimpului
înfloririi...

Nu există
tristeţe
mai mare...

Decât aceea a
mamei mele
născându-mă
pe marile lacuri...

A tatălui meu
alungându-mă
soarelui,

şi totuşi tu eşti,
mai înaintea mea,
aşteptându-mă...

silance




Hei,
ştii tu chipul
real
al lunii?

Ştii tu limbajul
Adânc al întunericului,
şi marele mister
al nopţii?

Chipuri palide
înşirate tăcut în vitrinele
misteriosului oraş
zâmbind moale
odată cu fiecare
sărut...

Un alfabet straniu
pe buzele tale
mirosind a curmali
şi aer...

Hei, ştii tu că fiecare
noapte
precede un răsărit?...

Că numai împreună
putem învăţa
limbajul peştilor?

A doua înfăţişare



Aceasta este ora
morţii mele...

Ca un refuz al apei
de a curge,
plutesc într-o incertă
stare...






Practic stabilul
în contra dinamicului,
practic piramida
în contra scarabeului...

Sărut soarele,
alung ploile.


Aceasta este ziua
morţii mele.

Recunosc sincopa
proprie aerului,
la fiecare nouă
naştere.

marți, 1 februarie 2011


ei, au chipul
meu...

ei, sub pielea
aceasta moale
tresalta...

viu sunt acum.
si renunt...

ei, sunt mai
inaintea mea,
ca o ploaie,
stiu cuvintele
pe care urmeaza
sa le spun...

sunt viul si
translucidul rosu,
in translatie
sarat ca un sacrificiu,
bland ca o profetie
...

dinspre un trup
spre un intotdeauna
un altul...

undeva, acolo,
in camera de sticla
a amintirii,
chipul meu
este fascinat prizionier...

iar ei,
au zambetul meu...
se insinueaza
privirilor voastre...

ei vibreaza,
ei sunt fericiti,

ma cheama cu
voci cristaline, si,
indiscutabil asemanatoare...

singurul sunt
in viata, sunt,
strigat intins, perpendicular
dinspre indepartatul pescarus
spre lichidul delfin...

undeva mai
inaintea chipului meu...

acolo sub copaci,
unde iubita mea danseaza
pentru ultima oara
in reflexia stinsa
a unui pahar de vin...

ei isi recompun milioane
de chipuri,
populand milioane de
secunde.

vineri, 28 ianuarie 2011

Pot sa intru?

buna,
pot sa intru?
sunt obosit
si vreau...

mii de cai spumegand
pe mii de spinari albastre
sub mii de pescarusi,
glisand...

paduri imbatranite,
sub o aceeasi luna
blanda si galbena...

pot sa intru?

sunt obosit
si vreau...

ah doamne
cum as vrea
o cafea