Totalul afișărilor de pagină

Despre mine

vineri, 23 ianuarie 2009

meditatie...sau ce draku altceva...



traim intr-o lume limita...o lume a senzatiilor directe , al dorintelor contrafacute'
o lume ce viseaza la marea retea
pe jumatate inghesuita intr-o lume electronica
a lume a viselor...

uitam sa mai fim...
uitam de cei care cu adevarat conteaza,
ne uitam prietenii...
ne uitam iubitele...

asteptam infrigurati un mare miracol...
compatimim tristeti indepartate nefiind atenti la tristetea
ce ne impresoara...

traim vieti de imprumut...

cautam cu ardoare libertatea si neatarnarea
de fiinte,
dependenti de o viata artificiala
creeata in laboratoarele magice
ale media-marketing...

libertatea o confundam cu singuratatea,
iubirea cu disolutia sentimentala...

ne temem sa iubim un singur om,
pentru a nu fi tradati...

ne sperie dragostea
crezand ca ne limiteaza puterea de a simtii...

creaturi adiacente realitatii,
oameni insufletiti doar de nevoia de
a ne experimenta limitele
intr-un mod artificial si
insidios...

singura libertate adevarata este
libertatea de a iubii cu adevarat...

universul ne-a creeat pentru a gusta
iubirea si ratiunea prin intermediul nostru
iar nu pentru a ne
ratacii pe culoarele miraculoase
ale unei epoci de iluzii si
placeri artificiale...

singura eternitate este eternitatea
impartasirii din celalalt,
in mod direct si
onest...

libertatea de a iubii...

miracolul fiintei
atunci cand pielea ii miroase
a zeu.

omul modern sau dragostea de sine...fuga prin tv...



...

puterea genereaza lene...

in primul rand pe cea a corpului...

apoi pe cea a inimiii...

si la sfarsit pe cea a mintii....


daca cineva este indragostit, persoana care devine obiectul dragostei este cea puternica....

esti puternic si prin urmare crezi ca totul ti se cuvine...ca totul iti este permis...
astfel se naste nedreptatea si inechitatea...

indragostitul ajunge deseori sa renunte pana si la cea din urma a demnitatii sale, determinat in principiu de comportamentul aberant al celei de care este indragostit...de cutezanta si nepasarea acesteia din urma...

nedreptatea poarta in ea germenii dezordinii si ai haosului, ai instabilitatii si ai insanitatii mentale, nu degeaba este descris mai intotdeauna indragostitul drept un nebun sfant....

obiectul si subiectul dragostei isi pierde interesul pentru efort, devine insensibil, greoi si auto-satisfacut...

se indeparteaza de lume si de esenta ei vie...

o forma a uitarii de sine, un strigat disperat aruncand lumea pe marginea abisului si, ah, desigur mai sunt si iubitele ideale, papusi electrice ale tubului catodic, foame blanda si niciodata satisfacuta de o carne care nu este carne ci doar emisii luminoase intiparite retinei noastre de fabulosul ecran t.v...

de aici inutilul si tristul exercitiu al urii ,al nefericirii si angoaselor cuplurilor moderne niciodata satisfacute , mereu in cautarea unui partener ideal, inexistent, produs artificial al unor sublime dozaje de lumina si culoare...

ne inchinam cu totii acum sublimei vestale hollywoodiene, intr-o epoca post-marlyn-monroe( pentru unii marlyn-manson?)...spuneam la inceput ca puterea genereaza lenea,
revin...
sceptrul puterii sau cheia catre orice alta realitate anestezianta:Telecomanda!

hypercablat...







...
m-am trezit in diminetata asta transpirat si tremurand...speriat...respiram greu...
ma visasem masina...un amestec bizar, contorsionat si ciudat de sarme si cabluri , cum respiram greu , artificial si mecanic prin intermediul unor cilindrii stralucitori si cromati...am ras linistit...nu asta nu mi se poate intampla tocmai mie.Ma uit la ceas...SUNT CONTRATIMP!
Trebuie sa ma grabesc pentru a nu intarzia la intalnire.
Imi scot de la incarcat telefonul mobil, Mp3 player-ul, probez acumulatorul ceasului de mana.Ma uit pe jumatate interesat pa playlist-ul I-pod-ului si sunt oripilat.Trebuia sa fac neaparat ceva asa ca incep sa descarc prin intermediul portului USB 2.0 alte melodi.Navighez putin prin folder-ul mesaje al mobilului.Nada de nada.Ma grabesc.Imi trag in disperare pe antebratul drept bratarile (cu tinte, toate), magnificul meu ceas de motor si bratara de piele si incep incordat , cu maini tremurande sa-mi caut gaura din ureche.Un exercitiu nasol si nu tocmai la indemana(gaura este a dracu de mica , iar cercelul datorita mainilor mele nesigure extrem de alunecos), reusesc in fine.Sunt mai greu cu un kil de fiare si piele si asta imi ofera un sentiment de siguranta.Sunt cool mosule!!
Sunt cel mai bestial tip, nu-i asa?
Imi iau MP3 playeru` si imi montez , cablul castilor de-a lungul antebratului stang,imi pun castile si dau drumu` la muzica:Korn-Twisted-tranzistor, marfa!
Imi setez telefonul pe free-hands.
Sunt gata.
In lumea mea.
Nimic altceva nu mai exista decat orbitoarea mea imagine, muzica ma invaluie intr-un clopot hard-rock protectiv.
Sunt doar eu , acum, aici!
Omul negru,feriti-va de mine, am privirea rece si mainile mele sunt niste gheare otelite.
Sunt regele rasei urbane!
O imagine perfecta.
Imi iau skate-ul si sprayurile, niciodata nu stii cand ai chef de-un grafittiasau sa te dai pe balustrada.
Ies.
Afara.
Orbitor!
Intr-o lume stranie si straina.
Brusc imi amintesc visul care ma trezise si ma infior.
Cad in genunchi in fata usii, speriat si intristat de ce am devenit,
(unde sunt visele noastre de odinioara si viile paduri)
SUNT HYPER-CABLAT!
Nu mai sunt om...nu...mai sunt...

despre sine...fuga prin tv...




...suntem uneori atat de arizi, de seci, de insipizi...sintem ca niste marionete lipsite de vointa plimbandu-se dezarticulat si steril, automat pe firul subtire si de gheata a unei realitati stranii si alienante.
Ascunzi faptul rigid de a fi cu iubirea ta falsa , indusa paroxistic de estetica naucitoare a turnului T.V.
Guvernat de viata altuia filtrata in cadrul unei emisiuni hertziene.
Este pustiitor.
Sufletele acestea nu ne mai apartin.
Suntem insingurati in noi insine si ne intrebam oare care va fi noua moda, care este urmatorul trend, ce se mai poarta si de catre cine.Inchipuim zilnic idoli ciopliti electronic in tuburile catodice ale Realitatii contemporane si incercam sa ne asemanam intru-catva lor.
Singuratatea reala, aceea vie se manifesta doar in miezul spatiului, in buricul vast , omphalos ascuns al vastitatii, geometria ultima a strategiilor rasei noastre de sine constienta, este extinderea!
Monologul profetului se manifesta numai si numai sub razele ucigator-orbitoare ale unui soare direct, secat de fluidele vitale nu poti fi decat afirmativ, sincer, autentic si real...
Iara nu noii profeti, plutind ireal in lumina artificiala a unor studiouri incarcate de o lumina artificiala si blanda,urmand pulsatia unor algoritmi de dinainte conceputi ai dozajelor perfecte, o alchimie neurala a unui soft licentiat.
Extazul acela adanc se obtine numai prin ignifugia ochilor , prin fuga imaginii din fata flacarii arzatoare in reflexia blanda a mediului umed; a retinei , in fapt, din fata formelor fixe si a luminii.
Atata viciul cat si virtutea reprezinta un stress, o stare de oboseala obtinuta numai si numai in extensia mistica a sangelui prin practicarea normelor acestora.
De fapt, vinovatia,numai si numai despre asta ni se vorbeste , numai si numai asta ni se ascunde.
Vinovatia de a fi diferit, de a nu te incadra intr-o statistica, vinovatia de a nu raspunde normelor sociale instituite in mod artificial de catre chiar societate , de a nu te incadra in Marea Imagine A Fericirii Moderne.
Teama de adevarul revelat, de lumina directa si nefiltrata, lucida a soarelui, teama de recunoasterea propriei vinovatii,aceea de a contine in sine germenele pervers al distinctiei, al diferentei , al deosebirii,dezgolirea, descuamarea de masti pana la sinele viu, pur si palpitand in fata celorlalti-aceasta ne sperie.
Aici se ascunde angoasa vie ce bantuie secolul si umple buzunarele psihanalistilor de cabinet.
Ne sperie momentul deciziei si clipa imediat urmatoare momentului decizional.
De fapt lipsa noastra de aripi si pacatul pervers,numit auto-iluzionare,caruia ii cadem zilnic victime.
Speranta!-de a avea aripi, de a fi cu adevarat ceea ce ne inchipuim ca am putea fi,de a fi elemente vii de libertate plutind intr-un albastru al unui viitor deschis si lipsit de angoase sau pete,aceasta ne este atat minciuna cat si adevar in acelasi timp.
Suntem insotiti de umbrele propriilor noastre obsesii si compulsiuni, produs viguros si sigur al afectelor noastre.Brandul final al constiintei.
Alege!
Omul se simte cu adevarat singur atunci cand se vrea in sinele lui lovit,.atunci cand cu infrigurare isi doreste un Dumnezeu, o vointa tutelara ( o insotire?).
Libertatea nu are ce cauta in spatiul intins, vast , nu-si afla sensul in geometria definitiva a infinitului.Nu-si gaseste justificarea de existenta.
Sinele nu se exista decat prin sine, Socialul naste iluziile Desfraului si ale Moralitatii, a pacatului si virtutii.Libertatea nu se exista nici in virtute ,nici in viciu, ci in structura gazda/modelatoare in sine; in ceea ce cu adevarat esti!
Acum si aici suntem, nu aiurea si niciunde.
Suntem singurii vi in lumea asta mortificata de cutume si beata de imagini.

Libertatea se exista prin ea insasi, atunci cand nu te gandesti la ea, cand treci planul fizic al existentei prin sine,cand esti trup si vointa a trupului.Nu vorbim despre hedonism aici.
Libertatea exista nu prin imensitatea universului-real ci prin complexitatea cosmoidului-sine.
Este constituita si conceputa intern pentru a devenii dependenta extern.
Atat viciul cat si virtutea nasc dependenta si necesitatea.
Destinul deriva din acordul sinelui , iar nu in afara propriilor momente/decizie.
Geometria ultima a libertatii este luciditatea si perseverenta, devotiunea si rigoarea.

De aceea va zic:
LUMEA ESTE AICI SI VA ASTEAPTA!
Lumea va apartine.

si eu iubesc nu-i asa...




ea se afla mai inaintea tuturor lucrurilor...poate fi orice, oricand si oricum si poate ceva mai mult...este sensul existentei mele si a oricarui barbat in general,fara ea se pare ca nu putem traii si alaturi de ea viata ne devine uneori un dulce si dureros de bland calvar...imaginea noastra in oglinda, mama a misterului, intersttitiu afectiv, strigat, lesin, foc si apa, mereu aceeasi si intotdeauna altfel, obiect al adoratiei noastre si inteles absolut al regnului masculin in general...numai cu ea de mana putem noi invata moartea zilnica si renasterea fermecatoare de a doua zi...
...peste tot si niciunde ea ne asteapta zambind, necrutatoare si blanda, fermecate si inocente victime...
ne hraneste visele...
din noi hranind nostalgia faptului ca am putea devenii intrucatva mai blanzi, mai buni, mai intelepti...
mai ceea ce niciodata nu suntem...
dar am putea devenii...


asteptare

rasuceam
padurile
pa pantele
domoale
ale raului...
dealuri neinchipuit
de verzi
si moi,
imi umpleau sufletul
de primavara
si respirare...
milioane de cai
im alergau fruntea...
si zambetul imi mirosea
a leoparzi
incordati la panda...
atunci te-am vazut,
atunci
pentru prima oara
te-am vazut...
si am plans
radacinile jilave
ce-mi tasnisera din
coapse
tintuindu-ma locului
acolo sub zborul
umbrit al pasarii.



au trecut

au trecut precum
cirezile uriase
ale bivolilor
alergand peste o stepa
tainica si uscata
in cautarea merelui rau...
au trecut...
fara sa lase nici o urma
si de neoprit
catre limanele fericirii
si uitarii...
catre merele ocea
al tristetii
au trecut,
lasandu-ma singur
si in mirare...
oare au fost,
oare vor mai fi?


bestia

bestia sta
ascunsa
si incatusata
in mijlocul orasului...
cu ochi de piatra
si de foc,
bestia ne asteapta...
in spatele fiecarui copac,
la capatul fiecarei
strazi...
acolo...
numai tinandu-ne de mana
putem
sa infrangem bestia
descatusata
sub fruntile nostre
gravide si grele
de intristare...



ca o parere
plutind pe strazile
orasului,
umbra ta
ca o parere...
printre noi copii
acestui secol
uzurpat de tehnica
fricii
si florile ciudate
ale spaimei...
ascunzand lunii,
sufletul
si cerului hain
restul de aripi...
treci printre noi
ca un vis
stralucind a ploaie
si a martiri
rasfirati in arena
atroce a realitatii,
sfasiati bland
de coltii amintirii...
ca un dans,
ca o intristare,
de neatins
treci
printre noi,
copii goi si
inutili
ai uimirii firesti
ca am fi vi.



caravana

caravana a pornit,
mii de saltimbanci,
aruncatori de flacari,
magicieni
si pitici...
un fast!
caravana inainteaza
prin desertul mintii
spre un soare
indepartat
si covarsitor...
mascarici, pantofi scalciati,
palarii viu colorate
si trupuri incinse,
elastice
mirosind a zambet
si moarte...
dincolo de misterul
parcului primului
sarut,
in spatele privirii
iubitei,
pe fundul cestii de
cafea,
mirosind a inutil
rasarit,
caravana
a pornit
inspre niciunde
de nicicand.
un fast
al iubirii,
un dans indecent
si inutil
in jurul propriei
fiinte.




cautare

mereu, mereu,
mereu,
strigandu-te prin lume,
ceasurilor moi ale
buzelor,
buzele mele rasfrangand...
speriat si haituit
de leoparzii
secundelor
din carnea mea vie
muscand...
in genunchi,
o reverenta si
poate mai mult...
iubita urmeaza
sa se nasca...
strigandu-te
din miezul uscat si
aspru
al unei clepsidre
trupul meu reflectand...



chipul meu

intre marile lacuri,
albatros
planand un nou
sens padurilor
de margean si
sange...
inalt si sigur,
calarind marele erg
al brizei...
in cautarea unui apus
mereu indepartat,
niciodata atins...
ca o mirare
mereu plutind
altfel
suprafata suferinda
si vie
a padurilor rosii...
ca o mirare
in niciunde
cazand,
dinspre niciunde
rasarind...
apusului perfect
si nostalgiei
razand.



contemplare

astept
pe marginea oceanului
un rasarit
ce nu are sa mai apara,
in nisipul de aur
moale
si mirosind a zbor,
in rflectare...
am aici langa mine
o fata...
cu ochii albastrii
si vise
in destramare...
stau,
parca fara sa fiu...
intins
in nisip...
un rasarit astept,
indecent
si insolit...
un rasarit printre lucruri,
si buzele ii sarut...


daca

miroase a stele
si a praf
desertic
fruntea mea ingandurata...
daca tu crezi
ca eu nu am
invatat sa iubesc
altfel decat
cu inima...
daca tu sti
moartea mea
in vastele spatii
ale insingurarii...
miros a spinare de cerb
si a tipat
luminos
de luna
prelingandu-se
in colturile
intunecoase
ale camerei...
daca tu
nu ma saruti
pentru inca o
clipa.


ea

ea este ca o regina,
pluteste peste zambetul
tau ca o nostalgie...
ea stie tot
ce trebuie stiut,
ea rade...
ea iti spune numai
tie pe nume,
si celorlalti...
ea este intelesul
ascuns la luminilor vi
ale orasului
in noapte,
ea este sensul soarelui,
pasarile pentru ea zboara
mai inalt
si muntii sunt mai gravi...
ea este mai inainte
ca tu sa stii
toata intelepciunea
si mai inainte ca tu sa
o saruti ea te invata cu
tandrete
si gingasie
despartirea...


ei sunt

ei sunt undeva
in padurile de otel
ale instrainarii noastre...
asteptand....
asteptand....
mirosind , la panda
umbra vie a
fricii noastre...
alergam, alergam
moale si fragil
prin padurea grea si violenta
de atel,
ne strecuram
cu grija sa nu ne ranim
de sangele aspru
al privirii lor...
acolo.
astepatnd....
asteptand....
sa cadem
si sa renuntam.



este un timp
este un timp
in care invatam
sa murim de la
firele gratioase
si de iarba...
un timp in care invatam
sa traim
de la atrocitatea grea
cuprinsa in ochii
de vultur
si grumazul incordat
al unui lup,
la panda...
este un timp al rasului,
de la pietre
si un timp al lacrimii
rasfrante in oglinzi
de nisip...
este un timp in care
sarutul nostru iubito
se transforma in indecenta,
un timp al statuilor
de aur din Gradina
in mod bizar
copacilor vorbind.


fiinta ungherelor

fara sa plangi,
fara sa razi...
tarandu-te
prin sarma ghimpata
a vietii,
ca o soparla
brusc trezita din visele-i
jilave
de fermecatorul soare...
doar tarandu-te
cu grija printre lucruri
sa nu te ranesti...
auzi tipetele
copiilor nenascuti
murind in tine...
in campia florilor...
in campia frunzelor...
in campia ploilor...
doar te strecori
cu grija
ca nu cumva sa
ucizi frumusetea unei
lumi
ce nu-ti mai aprtine...
pe fruntea
de piatra
a lumii
ca un sarpe...
mut urland:
odata am fost
de carne
si am iubit!
te tarai.


firesc

te simti bine, stai bine asezata pe, scaun?, o intrebi cu ochii in lacrimi...
iata suntem
pe autostrada
cruda
si aspra
a fricii...
pasari albastre
in plutire
indolenta
cuprind intre
aripile lor
cerul....
ma mai iubesti?, o intrebi
si privirea ta
se incarca
de toti muntii
si toate oceanele,
de indepartarea
insingurata a
stelelor...
de orbirea muta
si surda
a sarutului.


front...
asteptand sa se ridice
din multimile anonime
ale soldatilor rapusi
in razboiul crunt al
copiilor
cu mintea vrajmasa
a parintilor
imbatraniti de-intelepciune...
stang!drept!stang!
drept!
ritm indecent
pravalind
carnea noastra vie si mirosind
al iubitei sarut...
asteapta,
marele general
cu ochii goi
si zburand peste campia vasta
a pierderii noastre
precum doi vulturi
crunti,
mirosind a sange
si vid...
sa ma ridic...
cu greu,
mai intai in genunchi
si mai apoi
in varful aripilor...
imi va spune razand
cu gura lui hada
si intunecata
in timp ce imi va reteza
violent si satisfacut
penele:
Te invat zborul,
acum!
Zborul invers!
va hohoti
Marele General
mangaindu-ti fruntea
iubito.


Inchide-ti ochii

inchide-ti ochii,
doar inchide-ti ochii,
jocul este gata sa inceapa...
eu te voi lua
de mana
si vom parasii
campiile vaste
si stranii ale lumii...
vom uita de copaci, de pasari,
de soare, de tropice, de furnici
si chiar de ecuatorul
de lapte al sarutului...
doar inchide-ti ochii...
si vom uita...
tristetea
pentru un zbor...


indemn

ia-ma cu tine
in camerele noptii,
acolo unde este atat
de bine
si de cald...
arata-mi intelesul
lucrului
in plesnet de sange...
ia-ma
cu tine...
si abandoneaza-ma
stelelor
ca pe cea din urma ploaie
a lunii mai,
ca pe o nefolosita
aripa
la malul oceanului.


interior

camera mea este goala
acum
si sigura...
nu se afla nimeni
si nimic
infricosator
in colturile
ei intunecate...
doar umbra.
doar amintirea incetosata
a trecerii tale,
cum o parere
in secundele tainice
ale nostalgiei
mele vi
si de piatra.


ma asteapta

ma asteapta niste
prieteni,
mereu razand
in fata lumii
crude si violente...
nu sunt singur
acum
cand aud urletul
de agonie
al pescarusului
zdrobindu-se lucid
de suprafata taioasa
a oceanului...
la malul marii
in casa verde ei
ma asteapata,
razand...
nu sunt neinsotit
iubito,
si acum pot sa plang
moartea fabuloasa
a uimitorului
pescarus
pe falezele albastre
si lichide
ale finalului nostru
sarut.



mereu

mereu sa te inchini
verdelui
cu soare
si rosului cu aspra si amara
sarutare...
nu stii ca ea
te iubeste
asa in felul ei?...
esti cumva singur,
esti cumva speriat
si sufocat de marele
ocean al durerii
si uitarii?...
inoti cumva parca
impotriva curentului
si esti aproape
inecat in marea
lacrimilor
si amintirilor?...
ea te iubeste,
asa cum numai ea stie
sa o faca
cu otel si piatra...
cu strigate
si zambete...
ea este numai
si numai pentru tine,
altfel ar inceta
sa mai fie.


migratie...

am navigat
in lungile barci
de aur si os
inspre sfarsitul oceanului
si al realitatii,
cu priviri bete
si pierdute...
am navigat purtati de
privirea ta iubito
spre sfarsitul
timpului,
pana la insulele
de marmura si oricalc...
acolo in campiile
secrete
in care tu ,numai tu
ne vei saruta
pe frunte
pentru a putea
capata aripi.



monstrul
eu sunt un monstru,
neinceput
si parca neterminat
in acelasi timp...
respir nori
si miros oceane...
in mine toti pestii
se fac pasari,
si pasarile crude
se hranesc din leii
unui desert
ascuns...
pietrele curg
iar marele fluviu
straluceste de stele...
in mine.
sunt un monstru
hranindu-ma naiv
din restul
viu
al zambetului tau,
ca o rascumparare.


naufragiati

plutind pe marile
aprige
ale lumii
in cautarea unei nebanuite
Ithaca...
mereu rasucind
vantul
si aripile intinse
ale egretelor
in amurg...
de aici in niciunde
ratacind
in orizontul lichid- albastru
si trist
rasfrangandu-se intr-un altul
mai intins,
aproape mirosind
uscat a dune si infinit...
plutind mereu si mereu
la umbra marilor Aripi
in cautarea unui pamant
trist
de pasirea asteptarilor
tale
iubito.


necunoscutul

cine ma asteapta
indaratul usii
de bronz
a inimii mele de piatra
si frunze?...

cine este
acela care-mi mai
stie numele
si chipul?...
cine este cel
care imi saruta iubita
in fiecare dimineata
deasupra aburitei
si dureroasei cesti
de cafea?...
oare nu cumva eu
mereu
si in fiecare noua zi
un altul?


neputinta

apa curata
a fantanii
prelingandu-se viu
pe obrajii
de marmura ai
fecioarei...
mainile mele de otel
si piatra,
incercand...
incercand
sa-i cuprinda
tamplele...
buzele mele
de lame si gheare
respirand-o
intr-o magica
si devastatoare suflare...
umerii de foc,
coapsa de ger,
tampla de spaima...
incercand sa o
cuprinda,
cum in fiecare dimineata
un
un indepartat
si abia amintit


nostalgie

m-ai luat de mana
si mi s-au infipt,
atunci,
toate fiintele
de ciocuri
fixe
si gheare
in inima...
soarele plutea beat
ca o luntre
in oceanul albastru
si scamosat
de vutluri,
iar eu
nu mai puteam
decat sa te privesc...
eu nu mai puteam
decat sa te privesc
si sa miros
marmura vie
a tamplelor tale.
vis.



pastel

noaptea se coboara
peste fruntea noastra,
aici in fata
copacului,
sub umbra lui
plutind cum un vag
mister
al lumii...
cerul este o apa
neagra,
in care suntem gata
sa ne prabusim,
tinandu-ne
de mana...
si respirand
cu buzele altuia,,,
mereu cu buzele
unui altuia.



perspective

ma uit la tine
cu ororlogiile de bronz
ale lumii
ticaind...
te urmaresc in gradina
de piatra a
statuilor de carne
dospind...
in mijlocul indecent
al parcului,
in miezul lui fierbinte
mirosind aspru
si bland a sarut...
te urmaresc...
itit stiu chipul,
asa cum am invatat
crudul zbor
de la tandrii si generosii
vulturi...
ma uit la tine
si timpul lumii imi sfarama
inima
cu lacrimi grele de bronz
stralucind
in mecanismul
rece
si viu
al unui orologiu.



pierdut
in genunchi
in fata ei,
doborat si fara
inteles
precum un sfincs
incatusat de o gravida
lapis-lazulli,
piramida...
pierdut...
stralucind...
de o lumina noua
si
amara...
imi iau iubita de mana
si-i spun:
exista riscul
sa nu ne mai stim numele,
se prea poate sa nu mai
stim unde incepe unul
si unde se sfarseste
celalalt...
nisip aspru
si fin...
auriu...
plutind ca niste
incatusati fluturi
pe fruntea sfincsului,
ne sunt privirile...



portret

ea se compune
din amintiri
si din vise...
este aceeasi cu imbratisarea
marii,
cu zvacnetul pastravului
de argint,
in inima muntelui,
miroase a iarba strivita
si a stele...
ea este inaintea fiecarui
rasarit,
o constanta,
inapoia fiecarui apus,
o nostalgie...
trupul ei este de
marmura si carne,
bratele gingase
cum magnoliile dupa
ploaie...
miroase
a uitare...
fruntea ii este
de alge,
si zambetul
un bland ocean
in care ma scufund...
in care ma ascund,
fara indurare.



prezenta

as putea fi viu
pentru inca o vara,
as putea mirosii
trecerea matasoasa
si incinsa
a uimitorilor
bivoli
negri
strapungand cu dragoste
tarmul aspru
al unei intinse prerii...
ca un flux,
caruia nimic nu i
se poate opune...
ca un rasarit
de nestavilit,
peste lucruri...
as putea locuii in
pietre
si intre umerii
fecioarei...
as putea fi,
inca o vara...
inca o vara...
pentru tine,iubito.



primavara

trebuie sa iubesti,
mi-a spus...
trebuie sa saruti,
locul acesta tainic
al rostirii,
mi-a zis...
si ma tinea de mana
cu gingasie
de parca m-ar fi tinut
de aripa
un cer albastru,
deschis de martie...
trebuie sa mirosi
ca firele de iarba,
sa razi precum izvorul
acela din livada bunicului
de dupa primul dezghet...
mi- a zambit ea,
calda si vie...
impotriva gheturilor
adanci naruind
in mine
un suflet
de piatra
inspre imaculate
piramide de nisip.


renuntare
de ce ti-ai
aruncat visele
atat de departe,
de ce m-ai uitat
pe mine
cuibarit la sanul
realitatii,
sasaind
ca o cobra regala
si de apa,
hranind
inutil
focul viu
al marilor piramide
de frica si nisip?...
de ce ti-ai alungat
visele
si amintirea existentei mele?...
eu cui voi mai fi,
eu cum voi mai fi...
plutind gravid
in zborul impersonal
al gratiei
de martie si a randunicii
de piatra?


indemn
apleaca-ti fruntea
intinde-ti mainile
caus
pentru a cuprinde
ploaia
in imbratisare...
in mlastinile tristetii
niciodata
sa nu poposesti...
niciodata sa nu asculti
tipatul
mut al piramidelor...
nu intra in teritoriul
sfincsilor
hranindu-se atroce
din leii
gandirii...
renunta,
acum cat mai este
timp...
pentru a nu ma face
de piatra
si durere...
pentru a nu incerca
iarasi saltul
pana acolo
la indepartatii vulturi,
impartasindu-ma
cu gheare.


simetrie...
privesc prin
oglinda,
rasucindu-ma in mine
insumi...
pierdut
pentru totdeauna
pietrelor
si tuturor lucrurilor
fixe
si imutabile...
sunt ca o apa,
sunt ca un ocean
nascandu-se viu
din gurile de varsare
si din fluviile de aur...
vertebra dinamica alumii
mereu pulsand
in miscare...
privesc...
din ce in ce
mai adanc
in oglinda
sperand sa te gasesc
in spatele fruntii mele,
ascunsa.


solutie...
ultima solutie este o uimire,
mirosim a ecuator
si a gravitatia pietrei
in nisip...
a mustrare cruda
de vant
si a pocale
de fericire rubinie
si aspra,
imprastiata peste masa
verde a prieteniei
si amintirii...
auzim parcurile rasucindu-se
tandru
intre bratele tinerilor
in imbratisare...
vad cu pasari
si vulturi,
privirea imi este de aripi,
de ciocuri si gheare
si ma tem sa te ating...
mai bine cu o uimire,
decat cu un crud
si violent sarut.


stiu

stiu ca gradina
este departe
si arhanghelii
si-au stins
zborul
in rugul curat
al unui soare
de iunie...
stiu dealurile
copilariei
mele
s-au aprins...
caut frica ta
ascunsa
in fundul cestii
de cafea ,
in fiecare dimineata,
visand la tainica
gradina
a imbratisarii tale,
acolo unde ingerii
hranesc
firele de iarba
victorioase in razboiul
zapezilor
si al ghetii.



Strainii

ce fac ei pe strazile
luminoase si
viu colorate
ale orasului pierderii?....
ce vorbesc ei
acolo
in casa de diamant?...
cu cine ,mai ales
cu cine se saruta
ei?...
pentru un nou cer
si pentru un alt pamant
mai luminos
si mai viu?


strazi...
plutesc peste strazile
bete ale orasului,
insingurat si abatut...
distrug orice lumina
si orice raset...
privirea imi este
gravida de-o
stanca...
pe strazile pustii
ale orasului nebun
si violet,
strapung noaptea
ca un cutit...
in liniste
si neabatut...
bantuit de-un suflet
viu,
si de gheata aprinsa
a privirilor tale.
ucid.


te rog

te rog crede-ma
raul mi-a furat sufletul
in dimineata aceea
mirosind a rasete
si a piele intinsa
de copii...
da!da raul acela
moale si matasos
cum pantecul mamei mele
in copilarie,
mi-a furat sufletul...
si nu mai am ce sa-ti
dau
la schimb ,
pentru o iubire...
doar intins astept
raul
sa ma ia si pe mine
acolo unde mi-a dus
atunci , demult,
sufletul...


terminus

am stiut ,
calatoria era
aproape de sfarsit,
drumul se terminase
in buza adanca
si aspra
a unui abis...
reflectandu-ma,
amintindu-te...
vis de nisip,
vis de nisip...
atat de departata,
atat de moale,
atat de vie
fusese prabusirea mea
printre stanci
ca aproape
am zburat,
ca apropae pluteam
sfasietor
de lent...
gingas si violent,
in acelasi timp...
catre celalat tarm,
catre silueta ta
pierduta, incetosata
si in muta
asteptare.


toast

serpi plutind
la marginea
memoriei,
cupa este plina
de-un venin
dulce,
prietene...
hai sa o bem
si sa uitam
ca am fost candva
vii...
sa uitam iubitele stralucitoare
si zambetele
ispititoare ale stelelor...
numai sarutul,
numai sarutul
sa ne cuprinda
in tainica lui
imbratisare
alaturi
de magicele noastre
iubite,
chemandu-ne
acolo in departatul
si straniul taram
dintre stele.



Visatorii..

toti acum dormim
marele somn...
insirati pe vertebrele
curate ale marii campii,
sub un cer atat de albastru,
atat de indepartat...
in marele vis...
in marele vis...
aripi ne cresc din
albele si durele frunti,
iar stele se pravalesc
in privirea noastra beata
si intoarsa ...
toti suntem
in marele somn
plutind,
inaotand in oceanul
verde si luminos
al lui niciunde
si nicicum...
ne agatam cu disperare
de amintirea ta
pentru a mai respira inca odata
dulcele aer
de sub aripa pasarii aceleia...
la fel de grei
precum ploaia,
la fel de ficsi precum piatra
la fel de neobositi
dormim
in privirea ta,
sperand...
visul ca ai fi
imbratisand.


zeu

din oul pasarii aceleia
albastre
si plutind
in mijlocul cerului
aspru de nisip,
m-am nascut...
odata cu apusul
pentru un rasarit
rabdator
al lumii peste lume.
tacut
si de gheata,
strapungand firul de
iarba
cu durere
si frica,
rege peste paianjeni,
locuitor
al panzei
de argint...
m-am nascut...
iubita ma astepta
la tarmul libertatii
cu lacrimi si flori...
atunci m-am nascut
pentru prima oara viu
si de carne
invatand
tehnica secreta
a sarutului
si a mortii.

destramarea de moarte...sau visul libertatii de apoi...



lumea-marioneta...o lume vie a papusarilor politici, apatrizi, monstrii diformi in polimorfismul lor exacerbat...
o lume vie si dinamica nascand forme de dominare si manipulare cu atat mai complexe cu cat structura legislativa se apropie mai mult de fantosa reala a instabilitatii democratice,a insatiabilitatii sociale, fascismul etatist...
...legi ale supunerii si conformismului social...
...impotriva creativitatii si a oricarei urme de anarhie...
...impotriva libertatii personale pentru un bine comun...
...lege a echitatii si a respectarii unei intimitati deja destramate de mecanismele crunte ale hidrei media-marketing...
...o lume perfecta, perfect colorata,impachetata stralucitor, prezentata intr-un mod obligatoriu fascinatoriu, a unor suferinte straine si indepartate...
...bine ati venit, va spun de aici de deasupra aburitei cesti de cafea , in cea mai buna lume posibila...in lumea aceasta in care nimic rau nu ti se poate intampla, unde nu te poti imbolnavii...te asteptam, si vindem...vindem cel mai izbutit si stralucitor drog posibil...ANESTEZIA!!!
...si inepartarea de Moarte...
...chestia asta nasoala niciodata nu ti se va intampla tie, consumator perfect numai pentru simplul fapt ca nu avem inca pregatita strategia de marketing pentru a o vinde...(inca ne mai gandim la ambalaj)...

miercuri, 21 ianuarie 2009

Statul de drept si dreapta democratie: Nick Rockefeller şi-a dat drumul la limbă sau paranoia ne indeamna...




Nick Rockefeller şi-a dat drumul la limbă

Sursa: www.prisonplanet.com via
www.hristofor.wordpress.com

Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.

russoandrockefeller1Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.

Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită

Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” - „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America - From Freedom to Fascism” - “America - de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) - Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.

Rockefeller l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile - Fundaţia Rockefeller”.

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

Reducerea populaţiei la jumătate

Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona.



Sursa: SAVATIE (ŞTEFAN BAŞTOVOI) - ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.

Statul de drept si dreapta democratie:Scanam corpul dumnevoastra doamna...



Respecta introducerea scanerelor corporale in aeroporturile UE drepturile fundamentale?
(Şedinţe plenare)
Justiţie şi afaceri interne - 23-10-2008 - 13:18


Parlamentul European a adoptat o rezoluţie referitoare la repercusiunile măsurilor de siguranţă aeriană şi ale scanerelor corporale asupra drepturilor omului, intimităţii, demnităţii personale şi protecţiei datelor. Parlamentarii europeni îşi exprimă îndoiala faţă de justificare şi necesitatea unor astfel de aparate în aeroporturile UE şi solicită efectuarea unor studii înainte de luarea unei decizii.
Comisia Europeană a propus un proiect de regulament al Comisiei care să completeze normele comune de bază în domeniul securităţii aviaţiei civile, introducând printre metodele permise de verificare a pasagerilor în aeroporturile din UE scanere corporale, adică aparate ce produc imagini scanate care redau corpul omenesc ca şi cum ar fi gol, echivalând cu o percheziţie corporală virtuală.

În cazul utilizării scanerelor corporale, este esenţială existenţa unui cadru european de garantare a drepturilor pasagerilor europeni, pentru a împiedica aplicarea de reglementări diferite în fiecare aeroport.

Potrivit deputaţilor europeni, această măsură propusă de Comisie, nu este numai de natură pur tehnică, ci are repercusiuni serioase asupra dreptului la intimitate, la protecţia datelor şi la demnitate personală şi trebuie, prin urmare, să fie însoţită de garanţii ferme şi adecvate.

Europarlamentarii atrag atenţia că nu s-a promovat nicio dezbatere mai amplă, mai transparentă şi mai deschisă, care să implice pasagerii, părţile interesate şi instituţiile naţionale şi comunitare, pe această temă foarte delicată care afectează drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

Deputaţii europeni consideră că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru luarea unei astfel de decizii şi solicită Comisiei Europene:

* realizarea unei evaluări a impactului asupra drepturilor fundamentale;
* realizarea unei evaluări ştiinţifice şi medicale privind efectul potenţial al unor astfel de tehnologii asupra sănătăţii;
* realizarea unei evaluări a impactului economic, comercial şi privind raportul costuri-beneficii.

Toate măsurile privind securitatea aviaţiei, inclusiv utilizarea de scanere corporale, ar trebui să respecte principiul proporţionalităţii, aşa cum este justificat şi necesar într-o societate democratică, se arată în rezoluţia adoptată de Parlamentul European.

În rezoluţie se mai menţionează că decizia Comisiei Europene de eliminare treptată a interdicţiei privind lichidele până cel târziu în aprilie 2010 reprezintă un aspect pozitiv.


Sursa Realitatea.Net

Foto: therawfeed.com

marți, 20 ianuarie 2009

Statul de drept si dreapta democratie: Start la monitorizarea convorbirilor telefonice si a SMS-urilor




Incepand de astazi, toate convorbirile telefonice, SMS-urile si e-mail-urile vor fi inregistrate si stocate timp de 6 luni de operatorii de telefonie fixa si mobila, potrivit Legii 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice, intrata in vigoare.
Astfel, toti operatorii de telefonie fixa si mobila, precum Romtelecom, RDS&RCS, UPC, Orange, Vodafone, Cosmote si Zapp, sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni numarul de telefon al apelantului si al celui care a fost apelat, adresa abonatului, locatia celui care este apelat, cand a fost facut apelul si cat dureaza convorbirea telefonica, informeaza NewsIn.

In cazul convorbirilor internationale va fi inregistrata identitatea internationala de abonamentul mobil (IMSI) al apelantului si IMSI al apelatului, precum si identificarea celulei din care a fost activat serviciul.

Ce parere aveti de aceasta lege? Asteptam parerile voastre pe forum!

Tot din 20 ianuarie, toti operatorii de telefonie fixa si mobila sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni de SMS-urile pe care le trimitem, cui si cand le trimitem.

Legea dispune ca toate informatiile inregistrate in aceasta perioada sa fie puse la dispozitia procurorilor, in urma unei cereri aprobate de presedintele instantei de judecata careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, daca informatiile indica pregatirea unei infractiuni grave, potrivit articolului 15 din actul normativ.

Continutul convorbirilor telefonice ar putea fi preluate direct de catre procurori in caz de urgenta, "cand intarzierea obtinerii autorizarii din partea judecatorilor ar aduce grave prejudicii urmariri penale ori indeplinirii obligatiilor pe care si le-a asumat Romania ca stat membru al Uniunii Europene".

Daca instanta dispune netrimiterea in judecata a persoanei invinuite, "datele retinute se arhiveaza la sediul parchetului si se pastreaza pana la indeplinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei".

Potrivit Wall-Street, si furnizorii de internet, printre care se numarara si RDS&RCS, UPC, Romtelecom, Orange, Vodafone si Zapp, sunt obligati sa stocheze, incepand din 15 martie 2009, timp de 6 luni, urmatoarele date cuprinse in posta electronica a persoanelor care corespondeaza pe teritoriul Romaniei: de unde este trimis e-mailul, data si ora la care ne conectam la internet, cui ii este adresat e-mailul (adresa IP, numele si adresa fizica a abonatului), precum si data si ora la care ne deconenctam de la internet. Tot din 15 martie, providerii de internet sunt obligati sa stocheze timp de 6 luni urmatoarele date despre navigarea pe internet: numele, adresa fizica si IP-ul celui care s-a conectat la internet, data si ora la care s-a conectat, precum si data si ora la care s-a realizat deconectarea.

Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, adoptata de Parlament pe 18 noiembrie 2008, a fost promulgata de presedintele Traian Basescu si ulterior publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21 noiembrie 2008.

Autoritatea competenta sa monitorizeze aplicarea prevederilor Legii 298/2008 si sa aplice sanctiuni este Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Contactati de Gardianul, reprezentantii institutiei au precizat ca normele de aplicare nu au fost adoptate. In plus, acestia spun ca vor vedea daca operatorii din domeniul telecomunicatiilor au probleme, dupa ce legea va intra in vigoare. "Nu am verificat pana acum daca operatorii sunt pregatiti. Se pleaca de la premisa ca au aceste baze de date, iar cand vom merge in control vom vedea", a declarat Alina Savoiu, sef servicu juridic al ANSPDCP.

Conform Cotidianul, actul normativ transpune o directiva din 2006 a Comisiei Europene si a fost justificat de Parlament prin necesitatea combaterii eficiente, la nivel comunitar, a infractiunilor grave, mai precis a terorismului si crimei organizate. Dupa sase luni de la stocare, furnizorii de telefonie mobila sau de acces la Internet sunt obligati sa distruga datele respective, cu exceptia celor puse la dispozitia Ministerului Internelor, SRI sau SIE, la cererea acestora.

Cele trei servicii de informatii raporteaza, conform legii, semestrial, Ministerului Comunicatiilor numarul de astfel de informatii solicitate si perioadele de timp de la stocarea lor pana sa le fie solicitate operatorilor de telefonie mobila sau de Internet. Ministerul Comunicatiilor transmite mai departe, anual, statistici de acest gen catre Comisia Europeana, fara a furniza insa date concrete.


Sursa: 9am, 20 Ianuarie 2009

Statul de drept si dreapta democratie:Apelul Parintelui Justin Parvu la trezire ortodoxa sau NOI DOI SI CIPUL DIN NOI





Este vremea muceniciei!
Luptati pana la capat! Nu va temeti!

Iubiti fii ortodocsi ai acestui neam,

Cu multa durere si ingrijorare vin sa va adresez aceste cuvinte, pentru care ma simt dator in fata lui Dumnezeu si constiinta si inima nu ma lasa sa trec nepasator pe langa acest val primejdios care s-a ridicat sa inghita toata suflarea omeneasca, chiar si pe cei alesi, de este cu putinta. Nu in calitatea mea de biet monah, ascuns intr-un varf de munte, era sa va aduc la cunostinta aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, in primul rand, ci a arhipastorilor, mai marii acestei Biserici. Dar daca ei trec aceste lucruri sub tacere, avand preocupari mai de seama decat are acest popor, eu nu pot sa trec cu vederea glasul vostru, al celor care ati ramas credinciosi cuvantului Evangheliei lui Hristos, ati asteptat si mi-ati cerut cuvantul in privinta acestor realitati dureroase in care ne aflam.
De aceea, fiii mei, vin si va spun ca a sosit ceasul sa-L preaslavim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevarat. Nu credeam ca voi trai sa vad si eu inceputul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iata ca mania lui Dumnezeu a venit mai degraba asupra noastra, pentru toate pacatele si faradelegile pe care le-am savarsit. si vad cum bietii oameni nu sunt pregatiti sa faca fata acestor capcane ale vrajmasului,a carui noua lucrare acum este sa pecetluiasca sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toti am citit Apocalipsa si infricosatoarea profetie – scrisa cu 2000 de ani in urma: „si ea(fiara) ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).
Vremea in care ne aflam acum este premergatoare acestei profetii. Prin lege, prin ordonanta de guvern, romanii sunt obligati sa se incadreze intr-un plan de urmarire si supraveghere la nivel national si mondial, proiect care le rapeste de fapt oamenilor libertatea. Romanilor li se cere sa-si puna pe pasapoartele, permisele auto si orice alt act personal cipul biometric ce contine amprenta digitala, imaginea faciala, si toate datele personale. Poate pentru multi dintre dumneavoastra acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar in spatele acestui sistem de insemnare a oamenilor, de codare si stocare a datelor de identificare se ascunde o intreaga dictatura, un intreg plan demonic, prin care de buna voie iti vinzi sufletul diavolului. insemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte masuri luate pentru controlul absolut al fiintei umane. Dragii mei, dupa cum proorocesc Sfintii Parinti, primirea acestui semn este lepadarea noastra de credinta. Sa nu credeti ca putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiti acest insemn diavolesc care va rapeste ceea ce va apartine prin mostenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate si originalitate, al fiecarei fiinte umane! Trebuie sa va aparati acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi sa platiti cu pretul vietii voastre. in zadar castigati cele ale lumii, daca va pierdeti sufletele voastre si ale copiilor vostri, pentru ca Sfintii Apostoli ne spun clar „se cuvine sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de oameni”.
De aceea va spun: este vremea muceniciei! Dupa parerea mea ne aflam in vremurile in care singura cale de mantuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul sa marturisim cu propria noastra viata, pana acum ar fi fost o risipa de energie. Din pacate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar si mai lipsit de vlaga si de reactie. Se stie foarte bine cat de curajos au reactionat grecii dar si sarbii, cand au protestat impotriva acestor cipuri si a sistemului insemnarii si controlului total al identitatii. Tinerii lor au fost formati de mici in duhul acesta patristic, atat in familiile cat si in scolile lor – ei au notiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tata-n fiu s-a predat aceasta traditie patristica. De pe timpul comunismului incoace noi am dovedit ca ramanem constanti slugi altora, uitand de curajul si demnitatea romanilor de altadata. Toate popoarele vecine au incercat sa scape de comunism, sa-si impuna cumva neatarnarea – si au reusit intr-o masura oarecare. Dar Romania, care a fost cel mai crunt lovita de fiara comunista, al carei popor a indurat cele mai cumplite crime si decimari in lagare si deportari, a ajuns astazi putregai. La noi in biserica situatia este destul de anevoioasa deoarece credinciosii nu sunt destul de informati cu privire la aceste provocari ale lumii de azi. La noi, bietul roman, daca il magulesti un pic, nu mai tine cont de nici o norma evanghelica. El este vinovat numai prin nestiinta deoarece daca el n-are catusi de putine cunostinte de la biserica, de la scoala, din familie, din societate - ignoranta e cuceritoare. Pentru ca el are un text in capul lui: „supuneti-va mai marilor vostri”; la el trebuie sa mearga textul. Pai, pe noi nu ne acuzau in puscarie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, asa cum fac si sectarii?– „Voi ati fost incapatanati mai, voi ati fost razvratiti, n-ati ascultat de cuvantul Evangheliei – pai, ce crestini mai sunteti voi? Voi va pierdeti viata zadarnic”. Asa incercau sa ne reeduce comunistii rosii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comunistii de azi imbracati cu haine albe.
Se vrea si se incearca o desfiintare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevarului de credinta prin ecumenism, se vrea inregimentarea si uniformizarea pe model ateist a copiilor nostri. Daca ii spui acum unui cetatean care are cinci copii in casa – „Mai, nu mai lua buletinul sau pasaportul” – pai el nu intelege. „Pai, parinte, eu ce le mai dau de mancare”? si-l pui in fata acestei situatii grele. Suntem noi dispusi ca Brancoveanu de altadata sa facem sfinti din copiii nostri? Nu suntem pregatiti. si atunci cine poarta toata aceasta vina? Nu noi, biserica? Nu noi, manastirile, care suntem in fata altarului avem datoria sa spunem oamenilor adevarul si sa-i prevenim la ceea ce-i asteapta pe maine? Dar in protopopiate nici vorba sa se puna o astfel de problema, esti respins, esti catalogat naiv si depasit – ba chiar mai face si glume pe seama ta. Deci daca preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce sa mai spui de bietul credincios care saracu’ de-abia deschide Biblia de doua trei ori pe an, sau doar o data-n viata? Vina este de partea tuturor celor ce raspund de educatia si formarea acestui popor – de la invatatori, profesori pana la preoti si ministri.
Va cer, asadar, in numele Mintuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.” (Matei 11: 32-33), sa cereti autoritatilor romane sa abroge legile care permit indosarierea si urmarirea electronica a crestinilor, renuntarea la libertatea cu care ne-am nascut. Dar o sa primim plata pacatelor noastre, moartea, osanda noastra, care sa nu fie, fereasca Dumnezeu, de rascumparat. Pentru ca Hristos si-a varsat sangele o data pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntasii sai, s-a ticalosit pana la culme, prin tradarea traditiilor si credintei stramosesti. Iar noi am refuzat aceasta rascumparare prin neprezentarea acestor adevaruri scripturistice; am fost deseori absenti din fruntea micii ostiri a Adevarului.
Sa rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbandi lucrul acesta daca nu ne vom rezidi fiecare in parte sufletele noastre. Sa ne pocaim si sa ne punem cenusa in cap, ca sa ne dea Domnul harul si puterea de a primi mucenicia. Va trebui sa cream mici fortarete, mici cetatui de supravietuire, la sate, acolo unde mai sunt inca oameni care pricep si isi amintesc Randuiala, unde sa avem pamantul nostru, scoala noastra – in care sa ne crestem copiii in duhul aceasta ortodox, sa avem spitalele si moasele noastre. Copiii inca de la nastere trebuie protejati - pentru ca, dupa cum vedeti, vor sa implanteze acest cip pruncului la nastere.
Fiecare este dator sa-si mantuiasca sufletul. Fiecare sa se intereseze si sa vada ca ne aflam in fata unui moment de cumpana in care ai de ales: sa-ti pierzi sufletul sau sa-ti salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat pana acum, nu e tarziu inca sa afle si sa se dumireasca.
Acum e timpul jertfei, prin vorbarie si prin conferinte nu mai facem nimic.
Sa te duci, romane drag, fara frica, direct spre varful sabiei, ca strabunii nostri cei viteji, sa te duci ca o torpila japoneza, sa mori in brate cu vrajmasul! Acum suntem exact ca in arena romana cu fiare salbatice – stai aici in mijlocul arenei si astepti, ca si crestinii de odinioara, sa dea drumul la lei. Asteptati sa fiti sfasiati, rupti, alta scapare nu mai e! Lupta este deschisa. Luptati pana la capat! Nu va temeti! Asa cum a inceput crestinismul, asa va si sfarsi – in dureri si in suferinta. Pecetluiti crestinismul cu mucenicia voastra!
Iubiti frati intru cinul ingeresc si intru slujirea preotiei, fac un apel catre fratiile voastre sa intariti acest text cu semnatura proprie, in numele manastirii si parohiei pe care o pastoriti.

Manastirea Petru Voda, 14 Ianuarie 2009
Cuviosii Mucenici ucisi in Sinai si Raith
Arhimandritul Justin Parvu

Tabel anexa cu obstile manastirilor si preotii parohi care se alatura acestei scrisori prin semnatura lor

INDEMN, PETITIE SI FORMULAR CONTRA 666

http://www.petitiononline.com/NU666/petition.html

Exercitiu de mortificare



Corporate Graphics and Communications


ãconu





Ingerul zbura

Atat de adanc in mine

Se ascund si vietuiesc

Cum o mustrare

Cum niste ingeri de piatra…



Ca o iarna,

Ca un frig…

Nu pot sa vad…

Nu pot sa vad,

O alta cale

De salvare…



Sunt prizionier in lumea

Asta rece a sarmei

Ghimpate si

A otelului…

Inca moale ,inca

Fragil

Cum o remuscare

A ingerilor din parul

Cald si matasos

Al mamei mele…



Alerg cum odinioara

Pe suprafata sparta

A desertului

Neinfricatii muedini,

Mereu acelasi

Si totusi diferit parca

De cateva secunde…

Nu sunt…

Nu sunt…

In afara finite

Si nici inlauntrul

Ideii…



Lei lacomi ai amintirii numai

Se mai hranesc,

Numai lupii cruzi

Ai constiintei

Imi mai saruta

Vestejitul trup…



Lumea e grea

Si vie,

Plina de mirosuri

Ametitoare

Cum o sticla de vin

De Falerna…



Lumea aceasta stranie si

Straina

m-a prins…



precum o picatura de

chihlimbar

neasemuitul fluture…



si totusi,ingerul…

ingerul zboara…

o,tu levitatie a pietrei…

daca mi-as pierde

sufletul

oare cum as mai fi…



mi-ai mai putea auzii

vocea strigandu-te

printre lucruri?...



daca mi-as pierde chipul

acesta ravasit

de betia inaltatoare a

vietii,

oare m-ai mai recunoaste?…





cine sau mai bine

cine

sunt…



nu trebuie sa gandesc

luminii o lume

si pasarii un zbor…





nu!nu trebuie sa te caut





liber si in viata



nicicand nu voi mai

fi…



daca mi-as pierde gandirea

oare te-as

mai putea eu imagina

precum o mare



mereu plutind

sub luminosii pescarusi…



stii tu ca stelele

sunt o indepartare,

ca cerul este o remuscare

a materialitatii…



ca prietenii mei mai intai

ma uita

pentru a ma putea amintii,

ca noi nu suntem

decat amintirea

nestiutilor

prieteni?...



stii tu ca daca

mi-as pierde sufletul

tu nu ai mai fi,

ca eu iti dau tie viata

cum numai tu ma

faci pe mine,mie

viu…



ca nerostindu-te

as putea amutii…



leilor suferintei

mereu in vanatoare si

prada

le strig:

doar iubita mea poate fi

in fara lucrurilor,

intinsa ca o mare!



Numai ea poate fi

O remuscare

A acestui crud pamant

Care pe toate le inghite

Ca o atmosfera

perfecta

intre starlucitoare aripi

plutind.




Chapter

1



Ascunderea sentimentelor

a Professional Manual

Ca si cum nimic nu ar exista decat pentru a ranii pe ceilalti,ca si cum exercitiul nefiresc_atavism_al sentimentelor ar reprezenta proba finala a fiintei.

t

indragostirea

Iubirea

Adoratia

Obsesia

Ura

Timpul pare a curge dupa un ritm al sau bine stabilit,in afara fiintei mele si a ceea ce reprezinta aceasta.

Pare ca alte norme ale curgerii acestuia il guverneaza .Cu fiecare secunda sufletul meu se apropie mai urias si mai irevocabil de apus,de prabusire si stii si tu vina nu apartine niciunuia dintre noi si totusi amandoura este vorba de forte implacabile ale vietii carora cu oricata ratiune am detine noi universal se dovedesc mai puternice si ne reaminteste ca totusi suntem supusi timpului si ca orice credinta cum ca l-am putea detine nu este altceva decat o amara si cumplita iluzie.



Postura sau mai bine zis impostura mea este aproape de a fi desavarsita.Niciodata dar niciodata nu am fost in postura celui care cere ci intotdeuna am oferit.


Exercitiul cunoasterii

Nebunia cea mai mare a unui barbat este sa alerge dupa fufe crezand ca astfel isi capata rolul de cuceritor si ca isi stapaneste in felul acesta sentimentele si izvorul viu al pasiunii.Nu face altceva decat sa se supuna determinarii organice de a-si imprastia caracterele genetice unei probabilitati cat mai mari de progenituri.

1
Despre valoare iconica a unui chip



Fara indoiala ca “fascienzza”,fascinatia se produce in primul rand pe cale vizuala,ceea ce vezi te atrage ,devine model,termen de comparatie in functie de care iti structurezi criteriile de valoare urmatoare.Iti aminteste de ceva placut,trebuie sa existe undeva pe chipul persoanei iubite o linie moale care sa absolve prin simpla prezenta orice alt defect.Chipul acesteia devine simbol in functie de care persoana fascinata isi structureaza criteriile,deciziile apartenenta la real.Privirea persoanei fascinate devine stralucitoare arsa parca de un foc launtric si deseori se intampla ca tocmai aceasta privire garvida de fascinatie sa fie factorul determinant al indepararii persoanei iubite,caci este o privire de nebun,de alienat ce nu mai participa la lume reala ci la o lume grea,interiorizata ,arsa in focul mistuitor la pasiunii.Devine un chip marcat de boala aceasta noua si veche.Chiar persoana in sine ,indragostitul,nu este altceva decat o inutila jucarie la mila pasiunii arzatoare.

Ce declanseaza aceasta boala,care sunt modurile in care se manifesta,care este tipul de raspuns adecvat pentru a scapa de sub imperiul vrajii?Iata cateva interbari la care ma chinui sa raspund,caci tu,saraca nu ai absolut nici o vina ca am descoperit eu pentru prima a doua oara in viata,desii imi propusesem sa nu o fac niciodata,vulcanul iubirii.

pasaje golan...ou on va,je me souviens,je suis avec toi...





Cum ti-am spus,m-am prabusit pentru o jumatate de an in lectura...si acum imi amintesc de perioada aia febrila de cautari,caci despre cautari era vorba,incercam sa inteleg transformarea bizara a comportamentului O-ei de la sfarsitul acelei de neuitat veri...

nopti uriase pierdute la lumina lanternei sub plapuma,ai mei credeau ca eu dorm...

toate economiile mele imprastiate pe carti,de altfel infernal de ieftine in acea perioada...

febrilitatea cu care incercam sa inteleg distinctia dintre mine si O,stii ea imi spusese odata ca intr-o dimineata s-a trezit pentru prima oara constienta de trupul ei,acoperit de-o muselina rece...si mi-a mai povestit cum s-a zvarcolit timp de-o ora in cearsaful rece,pierduta,fara sa gandeasca,satisfacuta doar de atingerea electrizanta dintre pielea ei fierbinte,si orbitor de alba as adauga eu,si materialul rece satinat...

pana atunci nu privisem niciodata cu atentie trupul meu,doar il foloseam nefiind constient de existenta lui...

a avut loc o dedublare,eram eu persoana M vietuind intr-un corp pe care il percepeam ca exterior mie...stranie senzatie,fantastica indepartare...

cum ti-am spus deja lecturile mele au fost pana mai tarziu foarte heteroclite,in afara lecturilor la care ma supunea Domnul Arion...

nu am gasit raspunsul la nelamurirea mea,ce ne face pe noi atat de diferiti?si iti imaginezi nerabdarea cu care asteptam vacanta de iarna cand Oana urma sa vina la noi...

intre timp am intrat in clasa intai,la cinci ani si patru luni,o experienta stresanta si plina de neprevazut...

daca nu stiai in primele doua clase primare cred eu ca se definesc cu adevarat caracterele de mai tarziu...

asa ca am inceput sa-mi bat toti colegii de clasa si avand in spate experienta Poienitei iti dai seama ca i-am ars pe toti...

mi s-a dus buhul de nebunul claselor primare dupa ce i-am spart capul unuia de-a sasea,realizezi situatia in care au fost pusi ai mei,de altfel per total ciclul primar l-au costat pe tata vre-o 20 de geamuri,trei table,erau nerusinat de scumpe atat atunci cat si acum,si vre-o doua usi si-o banca...

nu puteam fi mutat deoarece in afara de purtarea mea nu tocmai exemplara eram primul la invatatura din clasa si saraca mea invatatoare,dumnezeu s-o ierte -a murit de cancer mamar-,d-na Pielaru a reusit intotdeauna sa-mi scoata media la purtare...

singurul conflict pe care l-am avut cu invatatoarea mea a fost declansat de faptul ca invariabil la orice lectie vroiam sa raspund eu,repezindu-ma la tabla...

iar daca bunii mei colegi aveau parte de Varga,se purta pedeapsa corporala,pentru neatentie si pentru comportament,eu eram gonit de la tabla cu ajutorul acestui instrument...

cella cest un autre jour dedans nous...






relatia...(revin cu amintirile)...mea cu O era una in termeni egalitari...o consideram nimic altceva decat cel dintai aliat al meu si ascultatorul perfect...ma apucasem sa citesc Platon- Republica(de altfel lecturile mele au urmat un parcurs bizar,as putea spune ca nu am avut o varsta a lecturii si datorita faptului ca ai mei erau niste anti-intelectuali desavarsiti)si multe nopti le-am petrecut la lumina lanternei sub cortul nostru improvizat incercand sa-descriu statul meu ideal,o utopie fara indoiala,o combinatie ciudata intre democratie si morala crestina...

fara indoiala ca mare parte din idei le si puneam in practica a doua zi in Poienita...

ajunsesem sa detinem Poienita, iar haiduceii se transformasera pe nepusa masa din razboinici crunti in arbitri si judecatori ai celorlalte factiuni...

asta avea sa aduca dealtfel si pierzania noastra...

din Zahana(piata in limba turca)un cartier indepartat al orasului se formase o alta ceata de razboinici , Paunii Noptii , care in nu mai mult de trei zile au distrus sistemul nostru de aliante si ne-au dat intalnire la Conducte(poienita era traversata de magistrala supra-terana de apa calda a orasului)...

am scapat cu greu din inclestare mai ales datorita tintasilor nostri,plini de julituri si cucuie...

tot atunci am renuntat la a mai pune bazele unui stat ideal redevenid o ceata de haiducei salbatici...asta nu stiu cum, dar a intristat-o nespus pe Oana...nu ca n-ar fi participat la fel de aprig la luptele si intrecerile pe care le purtam cu celelalte cete dar era mai mereu posomorata si trista...

tot acum am perceput la ea o oarecare jena in momentul in care ne culcam,intotdeauna se indeparta de mine de parca ar fi dorit sa striveasca peretele de pe latura opusa a patului...

vorbeam din ce in ce mai putin si deseori o surprindeam privindu-ma pierduta de parca nu la mine se uita ci la altcineva aflat imediat in spatele meu...

devenise din ce in ce mai atenta cu mine si incerca sa-mi satisfaca si cele mai nebanuite pofte,nu mai era fata aceea baietoasa si razgaiata pe care o admirasem foarte mult ci devenise o fetita sfioasa...

de altfel prin casa incepuse sa poarte rochii...

atunci mama ne-a despartit si nu ne-a mai lasat sa dormim impreuna...

adormeam foarte greu cu urechea ciulita la zgomotele si fosnetele ce veneau din camera dinspre Balcon unde dormea acum O...

cu doua saptamani inainte de a se termina vacanta ne-am casatorit...la dorinta expresa a O-ei...

Parintii mei ne-au fost nasi iar papusa scofalcita a mamei , de la nunta,copil...

Cand a plecat am fost foarte trist dar fericit de promisiunea Doamnei C. ca vor veni sa petreaca sarbatorile de iarna cu noi...

luni, 19 ianuarie 2009

pasaje golan.,,revenons anos moutons...



...in perioada clasei intai tatal meu a avut un accident de munca...oribil care dealtfel aproape l-a mutilat facial(a suportat o operatie rinoplastica ce i-a distrus irevocabil nasul)-nu te gandii la o monstruozitate cat la o cicatrica naspa-...

a facut cunostinta cu o familie de medici ce ne-au devenit buni prieteni de familie...

aveau o fata...O...

poate la fel de razgaiata ca si mine si foarte inteligenta,putin baietoasa de altfel prima oara cand ne-am intalnit parintii nostrii au reusit cu greu sa ne desparta deoarece ne incaierasem pe viata si pe moarte...
(am iesit din incaierare zgariat rau pe fata dar tinand trimufator catave fire de par in mana stanga facuta pumn)

era o fata de o frumusete asexuata cu o privie sagalnica si vicleana de tip Gavroche...mereu pusa pe cearta si de o vointa fara cusur,deosebit de incapatanata...

avea o mobilitate care pe mine ,mai meditativ, ma uluia...

prima noastra intalnire a decurs fara incidente notabile intre reprize extenuante de paruiala si lovituri directe,puternice si fara pic de remuscari...(am fost apoi certati si pedepsiti si de parintii nostri dupa aia,desigur)

dupa ce fiecare si-a marcat teritoriul totul a devenit mult mai simplu...ne-am acceptat ca egali.

cum ti-am zis O era spirt,argint-viu si prima chestie pe care a facut-o a fost sa intre in gasca noastra de haiducei,a batut vre-o trei si in aproximativ cincisprezece minute a fost acceptat ca membru cu drepturi depline,ba mai mult haiduceii i-au spus si parola noastra secreta pe care cu totii jurasem sa o aparam cu pretul vietii...
am intervenit violent la o asemenea tradare si s-a iscat o invalmaseala de chiote , genunchi si pumni din care cu greu am reusit sa iesim...
a fost o vacanta de vara magica...

alaturi de Oana si imaginatia ei vie(gasea cele mai neasteptate solutii in bataliile dese si grele pe care le duceam cu celelalte hoarde de derbedei pentru un teritoriu cat mai extins in Poienita_loc verde de la marginea orasului)am devenit in curand haita lider si orice trocuri,schimburi,jocuri se faceau sub inaltul nostru patronaj...

atunci am capatat primele notiuni de politica,deoarece O care ne era strateg m-a desemnat pe mine Marele Arbitru,iar in conformitate cu noile reguli eu trebuia sa rezolv orice diferend creat intre diferitele factiuni,gasti,hoarde sau republici...

fiind un tintas foarte bun s-a hotarat sa desemnez vinovatul printr-o aruncare de piatra in plan vertical alaturi de cei care aveau ceva de impartit iar cel care avea sa fuga urma sa fie linsat...

linsajul era un fel de gramada fara varf,in care disperata victima era turtita absolut...

in aceasta perioada m-am apucat sa citesc de altfel Organonul lui Aristotel...si pe baza aceasta am creeat cu forta daca era cazul prima republica din Poienita...

presedinte am fost desigur ales Eu ..(ea prefera pozitia mai putin expusa)

in nici un an nu a mai fost o asa armonie in poienita...

ajungeam acasa tarziu(pentru un copil)la opt seara,transpirati si plini de praf dar fericiti...

cred ca asa se nasc dinastiile si autarhiile...

ne tranteam extenuati in pat,in camera mea unde continuam sa vorbim pana cand ne rapunea somnul...

acum am inteles eu distinctia majora intre o fata si un baiat din punct de vedere fizic...

daca eu aveam intotdeauna chef sa mai stam ,ea invariabil la un moment dat se cuibarea in mine,avand mereu grija sa intinda patura ca pe un cort a carui osatura era formata din genunchii ei indoiti,si adormea...

dupa zece-cinspe minute aprindeam lanterna sub patura si o priveam pana cand adormeam si eu...

banuiesc ca ii era frica de intuneric desii niciodata nu ar fi recunoscut-o...d-na C(mama ei)insistase ca O sa doarma cu mine...

invariabil diminetata ea ma trezea dupa ce in prealabil pregatise sandwich-uri...se pricepea al dracu de bine la tot ce tinea de viata practica...

eu care pe vremea aceea eram binecuvantat cu un somn exceptional(spre deosebire de insomnia ce ma macina de vre-o cinci ani)intotdeauna prelungeam sedintele de insistenta(cum le numisem intr-un moment inspirat)pana sfarseam cu laptele,ceaiul pe fata(mama nu zicea saraca nimic de lenjeria pe care trebuia sa o spele foarte des)....

deseori,eu ii magaiam parul aspru si sarmos,mai mereu in neoranduiala pentru a o linistii...avea dese accese de crize atunci cand nu reusea sa-si impuna punctul de vedere(si scrasnea groaznic, din dinti , in somn)...
ii mangaiam...parul...

am numit actul acesta "a mimiri"...

pasaje golan...lectura...



la vie d`un charmant...


Intalnirea mea cu textul scris a fost una fermecata,magica...o lume plina de minunatii mi s-a deschis deodat in fata privirii...

o lume in care puteam face tot ceea ce vroiam,puteam fi oricine voiam...

o lume a libertatii absolute...

dat fiind faptul ca am inceput sa citesc relativ devreme,iar parintii mei se aflau intr-o cu totul alta perspectiva a lumii ,lecturile mele au fost foarte dezorganizate,o structura lucida si logica a gandirii mi-am format relativ tarziu...am fost si mai sunt inca mai mult un om al visului,al idealurilor inalte...un practician al noului,al inovarii...consider ca lumea asa cum este nu ne poate fi indeajuns...ea trebuie imbogatita...precum un fermecat alchimist, aromele nebanuite ale lumii se obtin numai in urma unor eforturi dedicate si fascinate , exerciti epuizante si magice ale dozarilor si amestecurilor succesive...
lumea este atat de ireala pe cat vrem noi sa fie...
lumea este un parfum...

este in ultima masura o reflectare vie si dinamica a nevoii noastre de comunicare...

tot in perioada aceasta a nemasuratelor lecturi mi-am jurat sa nu cunosc niciodata regretul si din aceasta cauza mi-am dezvoltat un aparat propriu(nepatentat)al justificarilor...
si a egoismului absolut...

stii tu ca eu am avut un prieten imaginar...

ciudata si vie imaginatia unui copil de cinci ani...

era viu si de obicei imi indruma deciziile intr-o directie mai intotdeauna gresita,a experimentarii limitelor de suportabilitate ale celorlati...

era un rau...

era un monstru...

il chema Capitanul Fracasee...

stii eu invat franceza de pe la patru ani,am avut un institutor exceptional domnul Arion Apostolescu,una din figurile luminoase ale copilariei mele,un domn in adevaratul sens al cuvantului,foarte batran si foarte in varsta(de la el am invatat a iubii poezia),de o probitate morala desavarsita unul dintre putinii supravietuitori a generatie de aur a perioadei interbelice(iti voi povestii mai tarziu natura reala a relatiei noastre)...
imblanzitor al micului monstru care eram...

revenind la Capitanul Fracasse el m-a determinat sa iau o hoatarare atat de monstruoasa si abominabila si care m-a va definii pentru o perioada foarte lunga de timp(pana prin clasa a opta)...

dealtfel dupa aceea a si disparut(cred ca asta se cheama in psihologie socul sfarsitului imaginarului)...

pasaje golan...



on y va...je me souviens de tous........

pan` pe la patru ani am reprezentat cred,pentru parintii mei un fel de ursulet de plus si mai ales un fel de premiu pe care sa-l prezinte mandrii prietenilor lor...

tot cam pana pe la varsta aceasta distinctia intre sentimentele mele si cele ale mamei mele nu exista,ne aflam intr-un fel de empatie absoluta ea ghicindu-mi cele mai ascunse dorinte iar eu stiind fiecare sentiment sau dorinta a ei...

criza,sau mai bine spus ruptura intre noi s-a produs accidental...

eram la tara,la bunici...

casa mea de la tara(cea batraneasca care acum nu mai exista fiind inlocuita de un monstru de vila)se afla situata chiar in centrul satului intre biserica,primarie si dispensar...

ori tocmai in vara aceea s-a mutat in sat un nou medic stomatolog Yldiko,unguroaica focoasa si din cate am aflat mai tarziu oarecum generoasa cu tinerii si salbaticii tarani romani...

avea o fata...

Katy...

tipul clasic de arian,un ten absolut fara pata,alb ,cu buze mereu rosii(culoare intretinuta si de fermecatorul ei tic de a si le musca mai mereu) si niste ochi de-un albastru intens adanc...

fiind singurul copil de provenienta citadina din zona este normal ca Yldiko sa ma considere companionul cel mai potrivit de joaca al fetei sale...

mergeam deseori la garla(asa se spune in zona aceea raului)sa facem baie sau sa urmarim ratele salbatice...

intr-o zi Katy s-a impiedicat de o piatra in timp ce coboram dealul acela parca de-un verde nefiresc de viu(in memoria mea poate inca proaspata)si s-a julit la genunchi...

avea cei mai albi genunchi(usor carnosi si moi)pe care i-am vazut vreodata...

am procedat asa cum proceda si mama cu juliturile mele,i-am cuprins genunchiul ranit in palme si l-am sarutat,oarecum infiorat de gustul sarat-metalic al sangelui ei...

cred ca i-am spus"las c`o sa creasca fata mare!",asa cum imi spunea si mie mamainlicuind fata cu baiat,desigur)...

"taci!,a suspinat Katy si a facut atunci un gest care m-a marcat profund...
taci...
si a facut atunci un gest care m-a marcat profund...
mi-a apucat mana cu o miscare usoara de mangaiere,atat de fina,si m-a tras inspre apa...
(sau inspre ea?)

stiu ca am inchis speriat ochii si am simtit ceva usor si dulce gadilandu-mi buzele(cred ca asta este senzatia reala a fiecarui prim sarut)...

soarele se reflecta greu in aur si stralucire in undele lenese ale raului si parca pentru un moment mi s-a parut ca totul a inghetat in jur ca intr-o fotografie...

de atunci intotdeauna cand mergeam la tara o cautam acolo la poalele dealului verde reflectandu-se in oglinda de aur a raului lenes al copilariei mele...

ne-am mai sarutat dupa aceea,

de altfel cred ca Yldiko banuia ceva caci de cate ori ma duceam la ele sa o scot pe Katy la joaca imi zambea intr-un fel complice si invariabil imi spune "Sa ai grija de printesa,da Marius?"...

in vara aceea fermecata cred eu ca am pierdut contactul empatic cu mama mea,atunci cred eu ca s-a rupt cordonul de argint al copilariei ce ma tinea legat de lucruri....

pasaje golan...


sa revenim...

m-am nascut intr-un oras nascut artificial pe baza unei platforme industriale dintr-un targusorprafuit si tipic fanariot...

un oras mutant cu oameni provenind din medii sociale joase,heterocliti si violenti...

la trei zile dupa nasterea mea,atunci cand se spune vin Batranele sa hotareasca destinul noului nascut a avut loc marele cutremur la secolului trecut...

s-ar putea spune ca m-am nascut sub zodia spaimei si a transformarii...

destinul mahnirii si al terorii...

prima mea amintire lucida este un raft alb pe care zacea o idioata si grotesca pisica(nu stiu daca tu stii modelul)din plastic galben al carei corp era un burduf...

scotea niste sunete chinuite si suierate,infioratoare....

imi amintesc uneori ca prin vis carnea frageda si fina,moale si mirosind alb a lapte a mamei mele...si mai ales caldura ei protegiuitoare,modul fantastic in care imi faceam din trupul ei un culcus...

tatal meu era o prezenta masiva,necomunicativa si care mai degraba imi inspira teama,intotdeauna mirosea a incins si a sudoare...

am petrecut primii patru ani incercand si gustand orice obiect al realitatii...

ai sa razi prima tigara am fumat-o la trei ani jumate ce-i drept cu concursul unui pustan de trespe ani de la bloc...

dupa aceea deseori cautam pe strada cate un muc de tigara pe care il depozitam ,precum un caine, osul, in tabloul electric al scarii...

administratorul era mai mereu furios pe pustii care ii umpleau tabloul cu mucuri de tigari si se razbuna pe acestia prin confiscari consecutive ale mingiilor de footbal...

fiind singurul copil la parinti,si mai ales copil nascut la batranete intreg universul familial se invartea in jurul meu...

eram un copil razgaiat si superficial....