Mărțișor 8

 

Mărțișor 7

 

Stele, de Conu Marius

 Când lumina lumii

se stinge

peste trupul 

apos al privirii

mele bete

de mirosul tandru

al trupului tău...

păsările gravide

și grele

se prăbușesc peste

claviculele 

moi și adânci

ale pământului

ca o ploaie inversă...

firele de iarbă ale 

măreței savane

se ascund

sub fuga nebună a

bivolilor negri și bizari

mirosind...

când tu nu mai ești,

stelele sunt o îndepărtare

și un țipăt.

Stele

 

Bucură-te

Mi-ai zis tata,
Este mai tarziu decât crezi,
Bucură-te
Eşti încă tânăr
Şi timpul trece
Ca un armăsar negru,
De Andaluzia
În galop.

Bucură-te eşti încă tânăr
Şi ea te mai poate iubi...

Dacă o doreşte

Atunci când trece noaptea,
Pe străzi
Ca un dans
Ca o ploaie...

Bucură-te
Să nu cumva să fi
Îmbrățişat de moarte...

Este mai tarziu decât crezi,
Ai mai şoptit, tu,

tata.

imbratisare

 

Tu rezisti
la ceea ce
nu se poate rezista,

te opui oceanului miscarii,
renunti la lumina fragila
a stelelor
si totusi nu poti sa uiti...

ea este in tine

de la
inceputul timpului
pana la sfarsitul lui,

exact ca tine

si de atatea ori
nu esti
constient de prezenta ei...

de cele mai multe ori repeti mereu
si mereu
o eternitate de vieti
seci, vieti inutile
doar pentru a o regasi
si recunoaste...

rauri de timp traversand inima ta
de-a lungul realitatii si fiintarii,

dintr-o parte in cealalta a universului...
repetitiv.

cu un singur si acelasi inteles...
stii tu ca energia cuprinsa
intr-o imbratisare este

la fel de intensa si vie ca
energia fabuloasa a stelelor...

ca tu rezisti la ceea ce nu se poate rezista,
te opui oceanului miscarii,

cu un singur si acelasi inteles...

stii tu ca energia cuprinsa
intr-o imbratisare este
la fel de intensa si vie ca
energia fabuloasa a stelelor...

ca imbratisarea este o
impartasire a luminii fiintei?...

este o impartasire a luminii fiintei?...

/nonpoetic/
05:34-05:39

Conu Marius 

Mister

 

Picatura

 

Oare...