Când lumina lumii
se stinge
peste trupul
apos al privirii
mele bete
de mirosul tandru
al trupului tău...
păsările gravide
și grele
se prăbușesc peste
claviculele
moi și adânci
ale pământului
ca o ploaie inversă...
firele de iarbă ale
măreței savane
se ascund
sub fuga nebună a
bivolilor negri și bizari
mirosind...
când tu nu mai ești,
stelele sunt o îndepărtare
și un țipăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu