Si atunci...

Și atunci oamenii

Au învățat să moară

De la furnici...


Și tot tunelul era o culoare

Telescopând amintiti, nostalgie

Și uneori câte un zâmbet

pe chipul unei fete grăbite

Și în trecere


Prin fața mușuroiului,

Din fața peronului

Unde eu așteptam din greșeală

Ziua de ieri...


Și atunci eu am învățat

Să zâmbesc de la furnici

Din greșeală...


Și în mijlocul mușuroiului,

Grăbit și în trecere

În privirea unei fete...