tine-mă de mană
iubito...
cum se ține râul în
prăbuşire înfricoşată
de versantul muntelui...
ne apropiem de marginea
intunecată a atmosferei
si dincolo nu vom
mai putea respira
prin sărut
captivi in cioburi
de sticla...
ca o reflexie mirată
în oglindă
la ora 11:01 a.m.
/nonpoetic/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu