ART. 3
Nu trebuie declarate, in prealabil, adunarile publice al caror scop il constituie manifestarile cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale ori care se desfasoara in incinta sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. In cazul in care organizatorii unor astfel de adunari publice detin indicii sau date ca desfasurarea lor s-ar putea solda cu acte de dezordine ori ar putea sa duca la manifestari violente, au obligatia sa solicite, din timp, primariilor si organelor locale ale politiei, sprijin de specialitate.
miercuri, 9 noiembrie 2011
joi, 3 noiembrie 2011
miercuri, 2 noiembrie 2011
marți, 1 noiembrie 2011
luni, 31 octombrie 2011
duminică, 30 octombrie 2011
sâmbătă, 29 octombrie 2011
vineri, 28 octombrie 2011
vineri, 21 octombrie 2011
intelepciune
ingerul a strigat ,
mii de aripisfasiate lichid
in spinii
trandafirului buzelor
tale....
joi, 20 octombrie 2011
luni, 19 septembrie 2011
joi, 15 septembrie 2011
LSD
http://conumariuswritting.wordpress.com/2011/09/12/roots-lsd/http://conumariuswritting.wordpress.com/2011/09/12/roots-lsd/http://conumariuswritting.wordpress.com/2011/09/12/roots-lsd/
Wherever you look
Wherever you look
shabby and smelling
of rust trams,
on squares of shadow
stained vomiting
and a Kiss …
just stolen
from the floating wings
of a dream… I am
the stained-bloody roots
lying torn
and suffering beings …
Even in my right eye
you Baby Floats
I hope
I could kill …
duminică, 11 septembrie 2011
sâmbătă, 10 septembrie 2011
miercuri, 7 septembrie 2011
conu marius ,singur printre voi: (amintire veche , in fum de tzigare in H&H)
conu marius ,singur printre voi: (amintire veche , in fum de tzigare in H&H): http://www.facebook.com/pages/Doisprezece-proiect-Conu/196121873743677 ma enerveaza ca universul te pune sa muncesti pentru osanda vesnica....
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Confesiunile raului ganditor
Non mi riconosci piu’…
non riconosci piu’ il mio viso
e neanche il nome…
sono nel tuo passato
un gradevole ricordo,
no?
avevamo odore fresco
di buccaneve
li nelle primavera
tenera dei parchi
ubbriachi
di tanto verrde…
alticci dal odore aspro
del sole
e del volo lucido
degli uccelli…
pero’ ora non mi conosci
piu’,
pero’ ora non mi
chiami
sul nome
e neanche la mano mi
tieni
per un altro bacio.
Conu Marius , Dodici projecto , Doisprezece proiect
initierea
sei stat con me sulle pianure
crude della realta',
li nella casa del mostro vivo
che ci desidera e ci aspetta
sempre lo stesso
mai distinto...
mi tenevi la mano e mi sussurravi parole,
sostenevi il mio sguardo
e mi accarezzavi con baci,
li sulle pianure solitarie
e crude della
realta'...
siamo saliti insieme sul colle
doloroso, quasi fino al
abbaglio, di verde...
sotto il cielo pesante si tanto sangue,
vascos e
pieno
di uccelli imbili...
mi hai aperto la porta e
mi hai detto:
sei aspettato, sei l'ospite
Lui di onore,
bacialo prima
a lui, il triste e solo
e poi ti faro vedere il volo.
marți, 31 mai 2011
First Lesson
Or Michelangelo`s fall in the knees
Oh ...
Your shoulder
Like a sweet smell ...
Starting between
things
like a shadow
In another kind
of floating ...
I say:
One and a Two
Different from
one ...
To your bones
what so embrace
the meat inside ...
Your alabaster
Skins
which gently caressing
Touch the rain ...
I say:
A bird is
Before Heaven,
from air ...
To all colors
Of the world
Foreign carved
In the window
Of your eyes ...
And especially
The last word
In our silence ...
I say:
This is a completely
and totally
a different story ...
Another before us
like another desert
From other kind of
sand ...
Loneliness is sound
comfort us from voices
and air ...
luni, 30 mai 2011
anabis
long horizon ...
seriously as a sound,
stepping down as ...
dark and wet
as a snake skin ...
as a cry,
a harsh smell pain
as a tear ...
expect to wander,
to be remembered longer.
Other than
the road can not be
any ...
only stones,
only stones ...
away moving,
could we just say
it wild feasts
in gray horizon.
seriously as a sound,
stepping down as ...
dark and wet
as a snake skin ...
as a cry,
a harsh smell pain
as a tear ...
expect to wander,
to be remembered longer.
Other than
the road can not be
any ...
only stones,
only stones ...
away moving,
could we just say
it wild feasts
in gray horizon.
vineri, 27 mai 2011
Ah!
Ah, but I am cold,
Squeeze me in your arms,
Not to be alone ...
With this terrible
Suffering
Which burns me ...
I can not think
Of anything else ...
Angels-thougts
Going captive
In a smile ...
Yes!
Deceiver,
But so well ...
So almost near me
No one can be ...
Your skin
smelling of dates ...
Your lips
Biting my speech,
So hardly
And near
Anyone can be.
Where is my glory,
from the old beauty? ...
In one day
long gone away ,
you`ll ask me
where is my name, "the most beautiful,between
the floating waters"?...
I`ll hold you
by the hand
at every sunset,
with every sunrise
I`ll kiss your lips:
"you the most beautiful
of wings to fly
in me."
I second by second
care you through
the desert of my being,
with every sunrise
for every amazing sunset,
you,"the most beautiful,between
the floating waters".
different
from the white marbleunder the floating
temple
of one Praxiteles ...
becoming frozen
by the blue seconds
of becoming...
I am offensive
to a kiss ...
the former embracing
the sunset
with the endless
string of bodies
along the marathon ...
the latter figure
keeping in view
your silhouette
sweet impression.
joi, 10 martie 2011
8 martie
unu Ştii, de câte ori mă gândesc la tine, plouă sfâşietor de dulce, dureros de moale cu îngeri prin umerii mei... ca şi cum aş avea un sânge de aer... De câte ori te privesc... Lacrimile lumii îmi acoperă sufletul, cu iubire şi doare... Înfrânt sunt şi viu, strigăt şi încântător sărut... Ţine-mă strâns, ţine-mă strâns, să nu mă fure îngerul cu zburare... doi Ah! Ah, cât îmi este de frig, strânge-mă-n braţe să nu fiu singur... Cu suferinţa asta cruntă ce mă arde... Nu mă pot gândi la altceva... Îngerii-gând captivi într-un zâmbet... Da! Amăgitor, dar atât de bine... Atât de aproape nimeni nu mai poate fi... Pielea ta mirosind a curmale... Buzele tale muşcându-mi vorbirea, atât de aproape nimeni nu poate fi. Doar îngerii mei captivi într-un neasemuit zâmbet... trei De câte ori privesc în ochii tăi, stelele par mai vii, mai aproape... de parcă, într-un fel mai aproape am pluti altundeva şi altcum, cumva nostalgici, altfel mai copii... Hai cu mine pe dealurile verzi ale copilăriei, să înfiorăm universul cu râsul nostru viu. patru Pielea ei este ca o apă, ochii un maiestuos îndepărtat cer, limba, o flacără... Nu ezita! Nu trebuie să eziti... Doar ţine-o de mână şi practică virtuosul zbor. cinci Atunci când altcineva te ţine de mână, e ca şi cum altcineva ţi-ar trăi visele... Când îmi zâmbeşti copacii plutesc plini de dorinţe înspre aer... Deşertul se face o mare... Când altcineva îţi vorbeşte universul întreg mă doare de parcă s-ar îndepărta mereu, de mine, ireparabil. şase Unde este gloria mea de altă-dată?... Într-o zi îndepărtată, mă vei întreba unde este numele meu, "cea mai frumoasă, dintre ape"?... Te voi ţine de mână la fiecare apus, cu fiecare răsărit îţi voi săruta buzele: "tu cea mai frumoasă dintre aripi, te port în mine". Te port în mine secundă de secundă prin deşertul fiinţei, odată cu fiecare răsărit pentru fiecare uimitor apus, tu, "cea mai frumoasă dintre ape".  |
luni, 28 februarie 2011
iubirea aceasta care în toate pluteşte
diferit de marmura aceasta albă
şi plutind
sub tâmpla unui praxiteles...
îngheţat de secundele
albastre
ale devenirii...
sunt ofensiva unui
sărut...
cel dintâi îmbratişând
amurgul
alături de trupurile
albastre
ale devenirii...
sunt ofensiva unui
sărut...
cel dintâi îmbratişând
amurgul
alături de trupurile
înşirându-se nesfârşit
de-a lungul marathonului...
cel din urmă
păstrând
impresia dulce
a siluetei tale iubito.
de-a lungul marathonului...
cel din urmă
păstrând
impresia dulce
a siluetei tale iubito.
uimirea este o formă afectivă, personală de putere
stau aşezat, cu grijă
pe micul covoraş
persan,
pentru a nu fi
în bătaia vântului...
de jur-împrejur, pereţi,
ferestre, podea,
un pescăruş.
Natură moartă, un măr,
Natură moartă, un măr,
o tijă de floare,
o pereche de ochelari
moi, cu ramă.
Îmi închipui
o mare verde plutind
în spatele ochiului de aur,
şi umerii tăi goi
şi umerii tăi goi
culisând aerul
dintre două pauze...
imaginez sărutul,
sărutându-te,
aici pe micul covoraş roşu,
şi persan
din interiorul
frunţii mele.
marți, 22 februarie 2011
lupta
Ei vor venii...
Din îndepărtatele
stepe
ale iernii...
Cu oţel
şi spaimă...
Pentru a ucide
viaţa
şi a săgeta
crud zborul
păsărilor voastre...
Ca o furtună
de ură,
ca un fluviu
de frică...
Vor venii,
îmbrăcaţi în fier
şi sânge,
urlând stranii
cântece...
Despre tristeţe
şi singurătate...
Uriaşele lor focuri
vă vor arde
pădurile...
şi vă vor fura visele.
Oare cine veţi mai fi?
Oare cine veţi mai fi?
amintire
O taină plutind
între braţele
tale...
Eu sunt o amintire
a anotimpului
înfloririi...
Nu există
tristeţe
mai mare...
Decât aceea a
mamei mele
născându-mă
pe marile lacuri...
A tatălui meu
alungându-mă
soarelui,
şi totuşi tu eşti,
mai înaintea mea,
aşteptându-mă...
silance
Hei,
ştii tu chipul
real
al lunii?
Ştii tu limbajul
Adânc al întunericului,
şi marele mister
al nopţii?
Chipuri palide
înşirate tăcut în vitrinele
misteriosului oraş
zâmbind moale
odată cu fiecare
sărut...
Un alfabet straniu
pe buzele tale
mirosind a curmali
şi aer...
Hei, ştii tu că fiecare
noapte
precede un răsărit?...
Că numai împreună
putem învăţa
limbajul peştilor?
A doua înfăţişare
Aceasta este oramorţii mele...
Ca un refuz al apei
de a curge,
plutesc într-o incertă
stare...
Practic stabilul
în contra dinamicului,
practic piramida
în contra scarabeului...
Sărut soarele,
alung ploile.
Aceasta este ziua
morţii mele.
Recunosc sincopa
proprie aerului,
la fiecare nouă
naştere.
miercuri, 9 februarie 2011
marți, 1 februarie 2011
ei, au chipul
meu...
ei, sub pielea
aceasta moale
tresalta...
viu sunt acum.
si renunt...
ei, sunt mai
inaintea mea,
ca o ploaie,
stiu cuvintele
pe care urmeaza
sa le spun...
sunt viul si
translucidul rosu,
in translatie
sarat ca un sacrificiu,
bland ca o profetie
...
dinspre un trup
spre un intotdeauna
un altul...
undeva, acolo,
in camera de sticla
a amintirii,
chipul meu
este fascinat prizionier...
iar ei,
au zambetul meu...
se insinueaza
privirilor voastre...
ei vibreaza,
ei sunt fericiti,
ma cheama cu
voci cristaline, si,
indiscutabil asemanatoare...
singurul sunt
in viata, sunt,
strigat intins, perpendicular
dinspre indepartatul pescarus
spre lichidul delfin...
undeva mai
inaintea chipului meu...
acolo sub copaci,
unde iubita mea danseaza
pentru ultima oara
in reflexia stinsa
a unui pahar de vin...
ei isi recompun milioane
de chipuri,
populand milioane de
secunde.
vineri, 28 ianuarie 2011
Pot sa intru?
buna,
pot sa intru?
sunt obosit
si vreau...
mii de cai spumegand
pe mii de spinari albastre
sub mii de pescarusi,
glisand...
paduri imbatranite,
sub o aceeasi luna
blanda si galbena...
pot sa intru?
sunt obosit
si vreau...
ah doamne
cum as vrea
o cafea
pot sa intru?
sunt obosit
si vreau...
mii de cai spumegand
pe mii de spinari albastre
sub mii de pescarusi,
glisand...
paduri imbatranite,
sub o aceeasi luna
blanda si galbena...
pot sa intru?
sunt obosit
si vreau...
ah doamne
cum as vrea
o cafea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)