silance

Hei,
ştii tu chipul
real
al lunii?

Ştii tu limbajul
Adânc al întunericului,
şi marele mister
al nopţii?

Chipuri palide
înşirate tăcut în vitrinele
misteriosului oraş
zâmbind moale
odată cu fiecare
sărut...

Un alfabet straniu
pe buzele tale
mirosind a curmali
şi aer...

Hei, ştii tu că fiecare
noapte
precede un răsărit?...

Că numai împreună
putem învăţa
limbajul peştilor?