O taină plutind
între braţele
tale...
Eu sunt o amintire
a anotimpului
înfloririi...
Nu există
tristeţe
mai mare...
Decât aceea a
mamei mele
născându-mă
pe marile lacuri...
A tatălui meu
alungându-mă
soarelui,
şi totuşi tu eşti,
mai înaintea mea,
aşteptându-mă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu