iubirea aceasta care în toate pluteşte

diferit de marmura aceasta albă
şi plutind
sub tâmpla unui praxiteles...

îngheţat de secundele
albastre
ale devenirii...

sunt ofensiva unui
sărut...

cel dintâi îmbratişând
amurgul
alături de trupurile

înşirându-se nesfârşit
de-a lungul marathonului...

cel din urmă
păstrând
impresia dulce
a siluetei tale iubito.

uimirea este o formă afectivă, personală de putere

stau aşezat, cu grijă
pe micul covoraş 

persan,

pentru a nu fi 

în bătaia vântului... 

de jur-împrejur, pereţi,

ferestre, podea,

un pescăruş.


Natură moartă, un măr,

o tijă de floare,

o pereche de ochelari

moi, cu ramă. 

Îmi închipui

o mare verde plutind

în spatele ochiului de aur,
şi umerii tăi goi

culisând aerul

dintre două pauze...

imaginez sărutul,

sărutându-te,

aici pe micul covoraş roşu,

şi persan

din interiorul

frunţii mele.

lupta

Ei vor venii...

Din îndepărtatele
stepe
ale iernii...

Cu oţel
şi spaimă...

Pentru a ucide
viaţa
şi a săgeta
crud zborul
păsărilor voastre...

Ca o furtună
de ură,
ca un fluviu
de frică...

Vor venii,
îmbrăcaţi în fier
şi sânge,
urlând stranii
cântece...

Despre tristeţe
şi singurătate...

Uriaşele lor focuri
vă vor arde
pădurile...

şi vă vor fura visele.

Oare cine veţi mai fi?
Oare cine veţi mai fi?

amintire

O taină plutind
între braţele
tale...

Eu sunt o amintire
a anotimpului
înfloririi...

Nu există
tristeţe
mai mare...

Decât aceea a
mamei mele
născându-mă
pe marile lacuri...

A tatălui meu
alungându-mă
soarelui,

şi totuşi tu eşti,
mai înaintea mea,
aşteptându-mă...

silance

Hei,
ştii tu chipul
real
al lunii?

Ştii tu limbajul
Adânc al întunericului,
şi marele mister
al nopţii?

Chipuri palide
înşirate tăcut în vitrinele
misteriosului oraş
zâmbind moale
odată cu fiecare
sărut...

Un alfabet straniu
pe buzele tale
mirosind a curmali
şi aer...

Hei, ştii tu că fiecare
noapte
precede un răsărit?...

Că numai împreună
putem învăţa
limbajul peştilor?

A doua înfăţişare

Aceasta este ora
morţii mele...

Ca un refuz al apei
de a curge,
plutesc într-o incertă
stare...






Practic stabilul
în contra dinamicului,
practic piramida
în contra scarabeului...

Sărut soarele,
alung ploile.

Aceasta este ziua
morţii mele.

Recunosc sincopa
proprie aerului,
la fiecare nouă
naştere.

poem of the day

ei, au chipul
meu...

ei, sub pielea
aceasta moale
tresalta...

viu sunt acum.
si renunt...

ei, sunt mai
inaintea mea,
ca o ploaie,
stiu cuvintele
pe care urmeaza
sa le spun...

sunt viul si
translucidul rosu,
in translatie
sarat ca un sacrificiu,
bland ca o profetie
...

dinspre un trup
spre un intotdeauna
un altul...

undeva, acolo,
in camera de sticla
a amintirii,
chipul meu
este fascinat prizionier...

iar ei,
au zambetul meu...
se insinueaza
privirilor voastre...

ei vibreaza,
ei sunt fericiti,

ma cheama cu
voci cristaline, si,
indiscutabil asemanatoare...

singurul sunt
in viata, sunt,
strigat intins, perpendicular
dinspre indepartatul pescarus
spre lichidul delfin...

undeva mai
inaintea chipului meu...

acolo sub copaci,
unde iubita mea danseaza
pentru ultima oara
in reflexia stinsa
a unui pahar de vin...

ei isi recompun milioane
de chipuri,
populand milioane de
secunde.