A Dor atzia lui Tzepi
Înfățișare
a)
Ea este ca o lumină,
Ca un surâs,
Ca o apa lină
Ca un cerc restrâns...
Ea este ca o secundă,
trupul străpungând,
ca o frunză plină
de priviri în sus...
ea înainte de a fi,
este...
ca o sageată
străpungându-mi
nisipos tâmpla...
o uimire rece
ascunzându-și
clipa...
b)
ea, ca un soare
de primăvară
explodând lichid
intre palmele
unui copil
îndepărtându-se...
eu , un fluture
de aer plângând
cu însingurare
și cu vise...
ea ca o vină...
eu ca un gând.
Primul pas
Când îmi sărută umbra
Plecând
Întristată din lume
E ca și cum
Aș mai avea o mână...
Mângâind
Un alt trup....
Când îmi sărută tâmpla
Cu visare,
E ca și cum un altul
Ar înflorii în mine,
Ca o uitare
Într-un batrân.
Al doilea pas
Numai eu, numai eu
Sunt vinovatul de iubire!
Le spun...
Așa că însulițați-mi umerii,
Izbiți-mi fruntea cu pietre,
Sfâșiaț-il pe centrul vederii...
Urâți-mă!
Împotriva pietrelor
și a casei de sticlă,
a îndepărtării de aer
și a orgoliosului frig...
Numai eu sunt,
Dintre voi, singurul care iubește...
Numai eu sunt.
Ea
Este și nu este...
Pare că vine de acolo, departe,
Dintr-un alt timp,
Totuși apropiind...
Geometria scrijelită a zborului
De miraculoasa piele
A fluturelui...
Neabătută, secundă de secundă
Firelor de iarbă
Mirosind a ploaie
Le șoptește-un cântec.
Ea plânge...
și toți câinii aceștia
uita
să mai latre,
un timp;
toți câinii aceștia uită
să mai muște...
un gând.
