unu
Ei stiu mai bine
kand rasare
luna,
si kand avem
fruntile muskate
de viermele
nopti...
Ei plutesk la marginea
auzului
ka o remuskare...
Invaluind lumea
in plasa iubiri lor
pana la sufokare...
Nu e nimik de pierdut,
ei vietuiesk
in lukruri
si sfasie koapsa noastra
moale
ku lupte...
Zik:
sfarsitul luminii
este
o tacere a lumii
inkid privirea in
ea insasi
ka intr-o kupa
si-mi zik:
nimik nu mai poate
fi!
Dar totusi ei
bantuie marginea
likida a auzului
ka o prezenta...
Urlu!
Totul poate fi!
RăspundețiȘtergereTrebuie doar sa urlam toti!
si apoi sa ne aruncam cu fruntea in buda
RăspundețiȘtergere(citat din memorie din philip k dick)
:-))