absint
privesti in mine
de parca as fi o sticla
de absint...
nu vezi ,
nu intelegi ,
unde incepe fiinta si
unde se termina...
doar zana verde a absintului
dansand goala
si lentoarea moale
a propriilor inchipuiri
mirosind a alge
si a nisip...
iata...
aceasta este o mana
intrucatva asemanatoare tuturor mainilor ,
tuturor imbratisarilor,saluturilor ,mangaierilor
si totusi diferita...
uite viermii jucausi
si uscati ai falangelor
mele cum iti mangaie fruntea
cu suferinta si uitare...
intre privirea ta arzatoare
si uitatul meu chip
doar zana cea verde
ne mai pluteste fiintele cu alinare...
si mirosim a absint.
si mirosim a absint.
mirosim a infinitul gandirii, mirosim a rosu, a zid, a tot ce inseamna neconventional, privim in om ca prin el
RăspundețiȘtergere