fara sa atingi
pamantul
fara sa vezi lumina
zilei,
locuind in colturi,
o creatura a umbrei,
nenumit
si fara chip...
in miezul fix
al pietrelor,
populand unda
moale a marelui
fluviu,
dormind somnul oceanelor
ca un antic razboinic
strigandu-si
spaima
in arena luptei crude
cu persii...
sunt
de jur-imprejur...
adormind...
un vis
din care mereu te
trezesti
pentru un altul
mult mai bland
si mai
viu.
pamantul
fara sa vezi lumina
zilei,
locuind in colturi,
o creatura a umbrei,
nenumit
si fara chip...
in miezul fix
al pietrelor,
populand unda
moale a marelui
fluviu,
dormind somnul oceanelor
ca un antic razboinic
strigandu-si
spaima
in arena luptei crude
cu persii...
sunt
de jur-imprejur...
adormind...
un vis
din care mereu te
trezesti
pentru un altul
mult mai bland
si mai
viu.
Ca umbra sau ca visul. Şi durere
RăspundețiȘtergereMai nemiloasă pieptul meu încinse
şi-aşa mă jăluii atunci la dânsa:
"De ce nu-mi stai după dorinţă, mamă,
Să te cuprind, ca noi şi-n lumea morţii
Îmbrăţişaţi, prea multa noastră jale
S-o potolim? Ori îmi trimise-o umbră
A morţilor crăiasă, ca mai tare
Să plîng şi să mă vaiet după tine?"
Homer, Odiseea, Cîntul XI, 270
este frumos cum scrii şi tu, pentru că a fost
"
mult mai bland
si mai
viu.
"
La Homer, în special la Ulise, eroismul primează.