poem of the day

A Dor atzia lui Tzepi

Înfățișare

a)

Ea este ca o lumină,

Ca un surâs,

Ca o apa lină

Ca un cerc restrâns...

Ea este ca o secundă,

trupul străpungând,

ca o frunză plină

de priviri în sus...

ea înainte de a fi,

este...

ca o sageată

străpungându-mi

nisipos tâmpla...

o uimire  rece

ascunzându-și

clipa...

 

b)

ea, ca un soare

de primăvară

explodând lichid

intre palmele

unui copil

îndepărtându-se...

eu , un fluture

de aer plângând

cu însingurare

și cu vise...

ea ca o vină...

eu ca un gând.

Primul pas

Când îmi sărută umbra

Plecând

Întristată din lume

E ca și cum

Aș mai avea o mână...

Mângâind

Un alt trup....

Când îmi sărută tâmpla

Cu visare,

E ca și cum un altul

Ar înflorii în mine,

Ca o uitare

Într-un batrân.

Al doilea pas

Numai eu, numai eu

Sunt vinovatul de iubire!

Le spun...

Așa că însulițați-mi umerii,

Izbiți-mi fruntea cu pietre,

Sfâșiaț-il pe centrul vederii...

Urâți-mă!

Împotriva pietrelor

și a casei de sticlă,

a îndepărtării de aer

și a orgoliosului frig...

Numai eu sunt,

Dintre voi, singurul care iubește...

Numai eu sunt.

Ea

Este și nu este...

Pare că vine de acolo, departe,

Dintr-un alt timp,

Totuși apropiind...

Geometria scrijelită a zborului

De miraculoasa piele

A fluturelui...

Neabătută, secundă de secundă

Firelor de iarbă

Mirosind a ploaie

Le șoptește-un cântec.

Ea plânge...

și toți câinii aceștia

uita

să mai latre,

un timp;

toți câinii aceștia uită

să mai muște...

un gând.