timp
treci prin mine
cum pietrele
prin
ploaie...
cum cerul imbratiseaza
o
nestiuta
mare...
cum dragostea
se stinge
in moarte...
sunt
un continuu
punct
de fuga...
ma hranesc din
chiar umbra trecerii mele...
mereu inaintea cailor
cu doua secunde...
mereu inaintea vulturilor
cu doua zvacnite
salturi
in gol...
mereu inaintea iubitei
cu
o iubire...
ochiul meu
gravid
contine
o lume...
sub pleoapa mea
tremurand,
o istorie...
busc.
privirea se
infige
indaratul materiei!
sunt un pendul...
alternand
intre
forme
si gandirea
formelor....
sunt in atac
asupra
ramasitelor
timpului orb...
mereu in atac
asupra distantei...
mereu in atac asupra
oceanului
si nemarginirii
lui
tainice.
mereu atacand
fruntariile luminoase
ale
curgerii.
fiinta in viata
atac
mortii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu