Totalul afișărilor de pagină

Despre mine

vineri, 3 decembrie 2010

poem of the day-nesfarsit





fara sa atingi
pamantul
fara sa vezi lumina
zilei,
locuind in colturi,
o creatura a umbrei,
nenumit
si fara chip...

in miezul fix
al pietrelor,
populand unda
moale a marelui
fluviu,
dormind somnul oceanelor
ca un antic razboinic
strigandu-si
spaima
in arena luptei crude
cu persii...

sunt
de jur-imprejur...

adormind...

un vis
din care mereu te
trezesti
pentru un altul
mult mai bland
si mai
viu.

Un comentariu:

  1. Ca umbra sau ca visul. Şi durere
    Mai nemiloasă pieptul meu încinse
    şi-aşa mă jăluii atunci la dânsa:
    "De ce nu-mi stai după dorinţă, mamă,
    Să te cuprind, ca noi şi-n lumea morţii
    Îmbrăţişaţi, prea multa noastră jale
    S-o potolim? Ori îmi trimise-o umbră
    A morţilor crăiasă, ca mai tare
    Să plîng şi să mă vaiet după tine?"

    Homer, Odiseea, Cîntul XI, 270

    este frumos cum scrii şi tu, pentru că a fost
    "
    mult mai bland
    si mai
    viu.
    "

    La Homer, în special la Ulise, eroismul primează.

    RăspundețiȘtergere