Totalul afișărilor de pagină

Despre mine

sâmbătă, 4 decembrie 2010

poem of the day

A Dor atzia lui Tzepi










Înfățișare



a)
Ea este ca o lumină,
Ca un surâs,
Ca o apa lină
Ca un cerc restrâns...

Ea este ca o secundă,
trupul străpungând,
ca o frunză plină
de priviri în sus...

ea înainte de a fi,
este...

ca o sageată
străpungându-mi
nisipos tâmpla...

o uimire  rece
ascunzându-și
clipa...
 


b)

ea, ca un soare
de primăvară
explodând lichid
intre palmele
unui copil
îndepărtându-se...

eu , un fluture
de aer plângând
cu însingurare
și cu vise...

ea ca o vină...

eu ca un gând.




Primul pas


Când îmi sărută umbra
Plecând
Întristată din lume
E ca și cum
Aș mai avea o mână...

Mângâind
Un alt trup....

Când îmi sărută tâmpla
Cu visare,
E ca și cum un altul
Ar înflorii în mine,
Ca o uitare
Într-un batrân.





Al doilea pas




Numai eu, numai eu
Sunt vinovatul de iubire!
Le spun...

Așa că însulițați-mi umerii,
Izbiți-mi fruntea cu pietre,
Sfâșiaț-il pe centrul vederii...

Urâți-mă!

Împotriva pietrelor
și a casei de sticlă,
a îndepărtării de aer
și a orgoliosului frig...

Numai eu sunt,
Dintre voi, singurul care iubește...

Numai eu sunt.




Ea




Este și nu este...

Pare că vine de acolo, departe,
Dintr-un alt timp,
Totuși apropiind...

Geometria scrijelită a zborului
De miraculoasa piele
A fluturelui...

Neabătută, secundă de secundă
Firelor de iarbă
Mirosind a ploaie
Le șoptește-un cântec.

Ea plânge...

și toți câinii aceștia
uita
să mai latre,
un timp;
toți câinii aceștia uită
să mai muște...



un gând.

Un comentariu:

  1. mersic de pont
    dar cu poezia nu faci bani...
    decat mai tarziu...
    momentan este doar placere si nevoie...
    :-)

    RăspundețiȘtergere