unu
incoerenta ca violenta este o forma de manifestare a propriilor limitarii...
traim intr-o lume a incapacitatii...
a stimulentelor si a trairilor artificiale...
intr-un vis mecanic si automat...
si asta ne mananca aproape tot timpul...
cum ti-am mai zis , nu tot ce zboara se mananca sau are pene...
doi
ma doare cand nu te vad...
ma doare cand te vad....
te strig uneori in noapte...
ce stupid...
de parca m-ai putea auzii...
ma doare cand te vad...ma doare ca existi...
la asa o mica distanta de mine...
si totusi atat de indepartata...
trei
ai rezolvat ceva cu sufletul meu demult pierdut...
stii imi aminteam ca as fi fost odata demult eu , inger si viu mereu plangand in teritoriul disperat al insingurarii..
stii fara sa vrei mi-ai gajat sufletul pentru un zambet...#
pentru un singur zambet..
patru
sunt epuizat...
simt cum imi cresc aripile fericirii...
tinzi sa devii cea mai inteligenta si mai frumoasa femeie din viata mea...
o fi bine?
o fi rau?
Habar nu am!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
cinci
Nu sunt decat ceea ce ti-ai putea imagina despre mine si poate ceva mai mult...
amintirile mele dureroase ma lasa golit de suflet si viata...
am murit odata din dragoste si de atunci viata mea a fost pustie si goala...
sunt emotionat si cuvintele ma tradeaza...
nu vreau , mai ales nu vreau ca in vre-un fel anume nestiut sa te ranesc...
nu vreau ca in vre-un fel anume sa ma tradez...
esti tot ceea ce mi-as putea inchipuii si poate mult mai mult...
superficiala nu esti si nu ai cum sa fii, nici o persoana superficiala nu se priveste in oglinda pentru a-si explora sufletul si sentimentele...
ne temem fara indoiala atat tu cat si eu de acest sentiment crud si violent care ne poate devora precum o flacara doi fluturi de noapte , fermecati si
fascinati de lumina...
nu iti permit sa dai vina pe tine...
vina este una comuna in acest caz...
putem , si cred ca asta este singura reactie normala sa lasam lucrurile sa decurga de la sine, fara preconceptii, scenarii sau sperante, cu promisiunea
ca la sfarsitul drumului indiferent care ar fi acesta sa ramanem cei mai buni prieteni...
nu putem pretinde altceva, si in conformitate cu principiile mele de viata nu trebuie sa ratam posibilitatea unei fericiri mistuitoare, viitoare si
probabile...
riscam sa ne doara, fara indoiala dar asta ne va intarii si ne va imbogatii amintirile viitoare...
este singura reactie care nu va duce la alienarea noastra
nu as putea fi altfel decat nemultumit de mine, decat un tribulind mereu plangand o pierdere care nici macar nu este a lui , o pierdere inchipuita
numai...
si as putea murii in bratele tale...
sase
am invatat sa tac de la bunicul meu...
era un copil cu ingeri in ochi razand fericit la fiecare rasarit de soare, povestind oricui vroia sa-l asculte despre frumusetea lumii si fericirea de a
fi viu...
minunate jocuri inventa in fiecare zi..
avea prieteni...
iubea...
lumea.
si cel mai mult il iubea pe bunicul sau ...
i-a spus bunicul lui , acela pe care il iubea atat de mult ca s-ar fi intins pe jos cu drag pe jos si s-ar fi lasat sa moara pentru El
i-a spus:Orice in viata are un sfarsit, fiecarui fericit rasarit ii urmeaza un profund apus!
apoi s-a stins, usor usor in timp...
copilul a invatat sa planga...
si sa moara singur si trist...
sapte
uneori ma gandesc la tine ca si cum ai fi aici, alaturi de mine...
ca si cum ai respira aerul asta imbacsit de atat fum de tigara , si de miros iute de diluant si lacuri, resturi inestetice ale tablourilor mele...
...imi inchipui atunci ca sunt cea mai vie fiinta de pe suprafata pamantului...
...cred ca nu am invatat inca sa plang...
...si ma tem pentru sufletul meu...
...si ma tem pentru sufletul tau...
pentru ce ar putea ramane din el...
ti-ma spus ca sunt tot atat de monstruos pe cat poate fi un om...
ca am aceleasi dorinte alienante...
ca numai cioturile aste de aripi ma salveaza de a nu devenii o bestie fara chip...
un exponent al cruzimii si violentei gratuite...
ma tem ca te-as putea iubii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu