lectia a patra, cotlonul amintirii


spaima cumplita
de lupta...

violenta florilor
impotriva
bestiilor
ce locuiesc in
marginile
colturoase ale viselor...

spaima de a trebui sa fii,
inca o clipa...

inca o clipa...

in miezul intunecat
al acestui ospat
in care fostii mei prieteni
serviti
in farfuria grasa a
amintirii
imi zambesc trist...

a amintirii luminoasee
ca ai fi putut
fi.


Conu Marius Viorel, ora 07 : 45





lectia a cincea, visul lui goya


calarind furtunile
negre
si violente
ale acestui sfarsit
de veac...


singur in amiaza
fierbinte,canibala
a regasirii iubitei...

impartasind amintirea
ca
ai fi fost
tuturor prietenilor tai...

aroma negustata
a unui
fabulos vin...


strabatand furtunile
lacome
ale tristetii.
de a nu mai fi.


Conu Marius Viorel, ora 08 : 00







lectia a sasea, strigat canibal


leii gandirii,
leoparzii imbratisarii
si serpii disperati
ai fricii
iti strapung orbitorul gandirii...


esti carne
si sange,
un caine fara stapan,
amintirea vie a unui
vis spaniol,
mirosind a coride
si trandafiri...

neputinta de a te sustrage
unei aride statistici
a prietenului tau
obez
hranindu-se crud din
foste animale...

neputinta ta de a
zambi...

sarutul?
o alinare.


Conu Marius Viorel, ora 08 : 15