de ce nu intelege mihail poezia?

Ne trezim deseori la marginea unui abis neexprimat , plin de amaraciune si nostalgii , pentru oameni pe care i-am cunoscut , actiuni pe care le-am indeplinit , dorinte neimplinite...evadam din fata oricarui tip de angoasa , ne inspaimanta suferinta personala , cautam cu ardoare o lume eugenica , simpla lipsita de senzatii si ne afundam pana apropae la mistuire de sine in retelele fermecate ale unui univers virtual si artificial.Ne construim un univers al satisfactiilor inchipuite , multiple personalitati multiplu fatetate , fara efort putem fi aproape orice , iar relatia noastra cu poezia devine nimic altceva decat regasirea intr-un spatiu al repetitivului , spatiu comun , lipsite de creativitate si vointa.Traim intr-un mediu indirect si lipsit de responsabilitate , iar orice poetica trebuie sa ne fie intrutotul asemanatoare , placida , fixa , lipsita de asperitati si autenticitate.Erzaturi artistice ale unor secole trecute , poezie in forma fixa , in care forma devine norma formatoare , rime uzate , sentimente generale , o forma de manea artistica. Definim poeticul prin prisma propriei noastre indolente si incapacitati creative , oferim valoare pastisei si epigonismului . O lume a poeticului de tip copy-paste , in care cu cat un model de exprimare este mai generic si mai comun cu atat o intelegem mai usor.O lene a implicarii , o forma de subiectivism hedonist in orice interpretare.Inflatie si neputinta, iata chipul nouii literaturi si a criticii aferente.Toti scriem poezie , ori poezia fundamental tocmai prin aceasta se defineste in relatia ei cu alte forme de exprimare artistica , prin autenticitate , originalitate si functie direct-exploratorie a unei limbi date.Ne ferim de nou , de neincercat , de orice exprimare ce implica efort in lamurirea unui inteles , transformam arta intr-un bun comun , si implicit perisabil , o poetica consumista si consumatoare , o poetica de tip produs.



Vorbim aici despre o generatie de revolutionari incapabili sa infaptuiasca o revolutie , prea obositi sa o faca , prea lipsiti de coeziune interioara si motivatie , pe jumatate revoltati , pe jumatate adormiti , epuizati cu energiile stoarse de explozia fermecatoare a magnificelor noi-medii.Ogeneratie a unei revolutii personale , angosante si opresiva , subiectiva in cel mai inalt grad , de o cumplita si socanta interiorizare , lipsita parca de perspectiva si in afara oricarui tip de optimism constitutiv.