de ce nu intelege mihail poezia?

Descrii...doar tehnologia , modalitatea tainca de producere a metaforei...doar modul acela indecent in care un cuvant isi asuma un alt inteles , mai violent si mai izbitor prin care el , cuvantul se transforma in metafora... nu este blandete aici , nu este bunatate in aceasta ci doar un mod direct si crud de a izbii rostirea pana la sangele acesteia , un canibalism aprioric al cuvantului auto-devorandu-se pana se dezbraca de toate pieile lui permisive pentru a devenii un altceva mult mai inalt sau mult mai profund in egala masura...nu exista aici, in acest loc al manifestarii cuvantului nici o libertate sau singura libertate care se afla imi este mult prea ascunsa , prea indirecta si pe mine ma misca doar lucrurile directe , actiunile ferme, directe , lipsite de indoiala , formele fixe , melodicitatea unui text.
Poezia conforma realitatii , planara, superficiala si descriptiva...o stare exprimata prin condensarea unui fapt de viata , conformism pur cu un nucleu abia sintit de revolta , un scop metafizic sau afectiv oferit in dozaje mici , homeopate , aceasta ar fi solutia lirismului modern. Descriptivism aprioric incordandu-se in verbalism sau simbol . O lectie a unei exprimari lipsite de creativitate si mustind de formule prozodice cautate.Bucati de realitate crude , directe , biografice exprimand un tel ecleziastic , o angoasa , un nefiresc.
Produs al unei generatii de evadati , o continua fuga in fata unei opresivitati atotputernice a realului , o generatie de o lasitate temerara , al unui “si totusi daca” abia soptit , temator si discursiv , produs al unei alegeri personale si total subiective , in afara normelor sau al unor structuri axiologice generale , o poetica a unui imaginar fortat afectiv si personal , o poetica a efemerului , accidentalului cotidian.