la vie d`un charmant...
Intalnirea mea cu textul scris a fost una fermecata,magica...o lume plina de minunatii mi s-a deschis deodat in fata privirii...
o lume in care puteam face tot ceea ce vroiam,puteam fi oricine voiam...
o lume a libertatii absolute...
dat fiind faptul ca am inceput sa citesc relativ devreme,iar parintii mei se aflau intr-o cu totul alta perspectiva a lumii ,lecturile mele au fost foarte dezorganizate,o structura lucida si logica a gandirii mi-am format relativ tarziu...am fost si mai sunt inca mai mult un om al visului,al idealurilor inalte...un practician al noului,al inovarii...consider ca lumea asa cum este nu ne poate fi indeajuns...ea trebuie imbogatita...precum un fermecat alchimist, aromele nebanuite ale lumii se obtin numai in urma unor eforturi dedicate si fascinate , exerciti epuizante si magice ale dozarilor si amestecurilor succesive...
lumea este atat de ireala pe cat vrem noi sa fie...
lumea este un parfum...
este in ultima masura o reflectare vie si dinamica a nevoii noastre de comunicare...
tot in perioada aceasta a nemasuratelor lecturi mi-am jurat sa nu cunosc niciodata regretul si din aceasta cauza mi-am dezvoltat un aparat propriu(nepatentat)al justificarilor...
si a egoismului absolut...
stii tu ca eu am avut un prieten imaginar...
ciudata si vie imaginatia unui copil de cinci ani...
era viu si de obicei imi indruma deciziile intr-o directie mai intotdeauna gresita,a experimentarii limitelor de suportabilitate ale celorlati...
era un rau...
era un monstru...
il chema Capitanul Fracasee...
stii eu invat franceza de pe la patru ani,am avut un institutor exceptional domnul Arion Apostolescu,una din figurile luminoase ale copilariei mele,un domn in adevaratul sens al cuvantului,foarte batran si foarte in varsta(de la el am invatat a iubii poezia),de o probitate morala desavarsita unul dintre putinii supravietuitori a generatie de aur a perioadei interbelice(iti voi povestii mai tarziu natura reala a relatiei noastre)...
imblanzitor al micului monstru care eram...
revenind la Capitanul Fracasse el m-a determinat sa iau o hoatarare atat de monstruoasa si abominabila si care m-a va definii pentru o perioada foarte lunga de timp(pana prin clasa a opta)...
dealtfel dupa aceea a si disparut(cred ca asta se cheama in psihologie socul sfarsitului imaginarului)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu