Totalul afișărilor de pagină

Despre mine

vineri, 23 ianuarie 2009

hypercablat...







...
m-am trezit in diminetata asta transpirat si tremurand...speriat...respiram greu...
ma visasem masina...un amestec bizar, contorsionat si ciudat de sarme si cabluri , cum respiram greu , artificial si mecanic prin intermediul unor cilindrii stralucitori si cromati...am ras linistit...nu asta nu mi se poate intampla tocmai mie.Ma uit la ceas...SUNT CONTRATIMP!
Trebuie sa ma grabesc pentru a nu intarzia la intalnire.
Imi scot de la incarcat telefonul mobil, Mp3 player-ul, probez acumulatorul ceasului de mana.Ma uit pe jumatate interesat pa playlist-ul I-pod-ului si sunt oripilat.Trebuia sa fac neaparat ceva asa ca incep sa descarc prin intermediul portului USB 2.0 alte melodi.Navighez putin prin folder-ul mesaje al mobilului.Nada de nada.Ma grabesc.Imi trag in disperare pe antebratul drept bratarile (cu tinte, toate), magnificul meu ceas de motor si bratara de piele si incep incordat , cu maini tremurande sa-mi caut gaura din ureche.Un exercitiu nasol si nu tocmai la indemana(gaura este a dracu de mica , iar cercelul datorita mainilor mele nesigure extrem de alunecos), reusesc in fine.Sunt mai greu cu un kil de fiare si piele si asta imi ofera un sentiment de siguranta.Sunt cool mosule!!
Sunt cel mai bestial tip, nu-i asa?
Imi iau MP3 playeru` si imi montez , cablul castilor de-a lungul antebratului stang,imi pun castile si dau drumu` la muzica:Korn-Twisted-tranzistor, marfa!
Imi setez telefonul pe free-hands.
Sunt gata.
In lumea mea.
Nimic altceva nu mai exista decat orbitoarea mea imagine, muzica ma invaluie intr-un clopot hard-rock protectiv.
Sunt doar eu , acum, aici!
Omul negru,feriti-va de mine, am privirea rece si mainile mele sunt niste gheare otelite.
Sunt regele rasei urbane!
O imagine perfecta.
Imi iau skate-ul si sprayurile, niciodata nu stii cand ai chef de-un grafittiasau sa te dai pe balustrada.
Ies.
Afara.
Orbitor!
Intr-o lume stranie si straina.
Brusc imi amintesc visul care ma trezise si ma infior.
Cad in genunchi in fata usii, speriat si intristat de ce am devenit,
(unde sunt visele noastre de odinioara si viile paduri)
SUNT HYPER-CABLAT!
Nu mai sunt om...nu...mai sunt...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu