pasaje golan...

on y va...je me souviens de tous........

pan` pe la patru ani am reprezentat cred,pentru parintii mei un fel de ursulet de plus si mai ales un fel de premiu pe care sa-l prezinte mandrii prietenilor lor...

tot cam pana pe la varsta aceasta distinctia intre sentimentele mele si cele ale mamei mele nu exista,ne aflam intr-un fel de empatie absoluta ea ghicindu-mi cele mai ascunse dorinte iar eu stiind fiecare sentiment sau dorinta a ei...

criza,sau mai bine spus ruptura intre noi s-a produs accidental...

eram la tara,la bunici...

casa mea de la tara(cea batraneasca care acum nu mai exista fiind inlocuita de un monstru de vila)se afla situata chiar in centrul satului intre biserica,primarie si dispensar...

ori tocmai in vara aceea s-a mutat in sat un nou medic stomatolog Yldiko,unguroaica focoasa si din cate am aflat mai tarziu oarecum generoasa cu tinerii si salbaticii tarani romani...

avea o fata...

Katy...

tipul clasic de arian,un ten absolut fara pata,alb ,cu buze mereu rosii(culoare intretinuta si de fermecatorul ei tic de a si le musca mai mereu) si niste ochi de-un albastru intens adanc...

fiind singurul copil de provenienta citadina din zona este normal ca Yldiko sa ma considere companionul cel mai potrivit de joaca al fetei sale...

mergeam deseori la garla(asa se spune in zona aceea raului)sa facem baie sau sa urmarim ratele salbatice...

intr-o zi Katy s-a impiedicat de o piatra in timp ce coboram dealul acela parca de-un verde nefiresc de viu(in memoria mea poate inca proaspata)si s-a julit la genunchi...

avea cei mai albi genunchi(usor carnosi si moi)pe care i-am vazut vreodata...

am procedat asa cum proceda si mama cu juliturile mele,i-am cuprins genunchiul ranit in palme si l-am sarutat,oarecum infiorat de gustul sarat-metalic al sangelui ei...

cred ca i-am spus"las c`o sa creasca fata mare!",asa cum imi spunea si mie mamainlicuind fata cu baiat,desigur)...

"taci!,a suspinat Katy si a facut atunci un gest care m-a marcat profund...
taci...
si a facut atunci un gest care m-a marcat profund...
mi-a apucat mana cu o miscare usoara de mangaiere,atat de fina,si m-a tras inspre apa...
(sau inspre ea?)

stiu ca am inchis speriat ochii si am simtit ceva usor si dulce gadilandu-mi buzele(cred ca asta este senzatia reala a fiecarui prim sarut)...

soarele se reflecta greu in aur si stralucire in undele lenese ale raului si parca pentru un moment mi s-a parut ca totul a inghetat in jur ca intr-o fotografie...

de atunci intotdeauna cand mergeam la tara o cautam acolo la poalele dealului verde reflectandu-se in oglinda de aur a raului lenes al copilariei mele...

ne-am mai sarutat dupa aceea,

de altfel cred ca Yldiko banuia ceva caci de cate ori ma duceam la ele sa o scot pe Katy la joaca imi zambea intr-un fel complice si invariabil imi spune "Sa ai grija de printesa,da Marius?"...

in vara aceea fermecata cred eu ca am pierdut contactul empatic cu mama mea,atunci cred eu ca s-a rupt cordonul de argint al copilariei ce ma tinea legat de lucruri....