Corporate Graphics and Communications
ãconu
Ingerul zbura
Atat de adanc in mine
Se ascund si vietuiesc
Cum o mustrare
Cum niste ingeri de piatra…
Ca o iarna,
Ca un frig…
Nu pot sa vad…
Nu pot sa vad,
O alta cale
De salvare…
Sunt prizionier in lumea
Asta rece a sarmei
Ghimpate si
A otelului…
Inca moale ,inca
Fragil
Cum o remuscare
A ingerilor din parul
Cald si matasos
Al mamei mele…
Alerg cum odinioara
Pe suprafata sparta
A desertului
Neinfricatii muedini,
Mereu acelasi
Si totusi diferit parca
De cateva secunde…
Nu sunt…
Nu sunt…
In afara finite
Si nici inlauntrul
Ideii…
Lei lacomi ai amintirii numai
Se mai hranesc,
Numai lupii cruzi
Ai constiintei
Imi mai saruta
Vestejitul trup…
Lumea e grea
Si vie,
Plina de mirosuri
Ametitoare
Cum o sticla de vin
De Falerna…
Lumea aceasta stranie si
Straina
m-a prins…
precum o picatura de
chihlimbar
neasemuitul fluture…
si totusi,ingerul…
ingerul zboara…
o,tu levitatie a pietrei…
daca mi-as pierde
sufletul
oare cum as mai fi…
mi-ai mai putea auzii
vocea strigandu-te
printre lucruri?...
daca mi-as pierde chipul
acesta ravasit
de betia inaltatoare a
vietii,
oare m-ai mai recunoaste?…
cine sau mai bine
cine
sunt…
nu trebuie sa gandesc
luminii o lume
si pasarii un zbor…
nu!nu trebuie sa te caut
liber si in viata
nicicand nu voi mai
fi…
daca mi-as pierde gandirea
oare te-as
mai putea eu imagina
precum o mare
mereu plutind
sub luminosii pescarusi…
stii tu ca stelele
sunt o indepartare,
ca cerul este o remuscare
a materialitatii…
ca prietenii mei mai intai
ma uita
pentru a ma putea amintii,
ca noi nu suntem
decat amintirea
nestiutilor
prieteni?...
stii tu ca daca
mi-as pierde sufletul
tu nu ai mai fi,
ca eu iti dau tie viata
cum numai tu ma
faci pe mine,mie
viu…
ca nerostindu-te
as putea amutii…
leilor suferintei
mereu in vanatoare si
prada
le strig:
doar iubita mea poate fi
in fara lucrurilor,
intinsa ca o mare!
Numai ea poate fi
O remuscare
A acestui crud pamant
Care pe toate le inghite
Ca o atmosfera
perfecta
intre starlucitoare aripi
plutind.
Chapter
1
Ascunderea sentimentelor
a Professional Manual
Ca si cum nimic nu ar exista decat pentru a ranii pe ceilalti,ca si cum exercitiul nefiresc_atavism_al sentimentelor ar reprezenta proba finala a fiintei.
t
indragostirea
Iubirea
Adoratia
Obsesia
Ura
Timpul pare a curge dupa un ritm al sau bine stabilit,in afara fiintei mele si a ceea ce reprezinta aceasta.
Pare ca alte norme ale curgerii acestuia il guverneaza .Cu fiecare secunda sufletul meu se apropie mai urias si mai irevocabil de apus,de prabusire si stii si tu vina nu apartine niciunuia dintre noi si totusi amandoura este vorba de forte implacabile ale vietii carora cu oricata ratiune am detine noi universal se dovedesc mai puternice si ne reaminteste ca totusi suntem supusi timpului si ca orice credinta cum ca l-am putea detine nu este altceva decat o amara si cumplita iluzie.
Postura sau mai bine zis impostura mea este aproape de a fi desavarsita.Niciodata dar niciodata nu am fost in postura celui care cere ci intotdeuna am oferit.
Exercitiul cunoasterii
Nebunia cea mai mare a unui barbat este sa alerge dupa fufe crezand ca astfel isi capata rolul de cuceritor si ca isi stapaneste in felul acesta sentimentele si izvorul viu al pasiunii.Nu face altceva decat sa se supuna determinarii organice de a-si imprastia caracterele genetice unei probabilitati cat mai mari de progenituri.
1
Despre valoare iconica a unui chip
Fara indoiala ca “fascienzza”,fascinatia se produce in primul rand pe cale vizuala,ceea ce vezi te atrage ,devine model,termen de comparatie in functie de care iti structurezi criteriile de valoare urmatoare.Iti aminteste de ceva placut,trebuie sa existe undeva pe chipul persoanei iubite o linie moale care sa absolve prin simpla prezenta orice alt defect.Chipul acesteia devine simbol in functie de care persoana fascinata isi structureaza criteriile,deciziile apartenenta la real.Privirea persoanei fascinate devine stralucitoare arsa parca de un foc launtric si deseori se intampla ca tocmai aceasta privire garvida de fascinatie sa fie factorul determinant al indepararii persoanei iubite,caci este o privire de nebun,de alienat ce nu mai participa la lume reala ci la o lume grea,interiorizata ,arsa in focul mistuitor la pasiunii.Devine un chip marcat de boala aceasta noua si veche.Chiar persoana in sine ,indragostitul,nu este altceva decat o inutila jucarie la mila pasiunii arzatoare.
Ce declanseaza aceasta boala,care sunt modurile in care se manifesta,care este tipul de raspuns adecvat pentru a scapa de sub imperiul vrajii?Iata cateva interbari la care ma chinui sa raspund,caci tu,saraca nu ai absolut nici o vina ca am descoperit eu pentru prima a doua oara in viata,desii imi propusesem sa nu o fac niciodata,vulcanul iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu